Sfântul Andrei, Apostolul românilor

www.creștinortodox.ro

Reclame

Europa, un ospiciu imens

Despre incompetenții de la Bruxelles, care au generat cea mai profundă criză prin care trece Europa după cele două războaie mondiale. Probabil că a sosit timpul ca cetățenii europeni să le ceara liderilor politici și administrativi să renunțe la interminabilele gesturi simbolice – toți depun câte o floare în locurile în care teroriștii ucid cu sânge rece oameni nevinovați – și să-și asume un eșec de proporții. Discursurile de tip demagogic, cu scheme de exprimare si cuvinte cheie, nu mai țin în momentul în care capitala politico-administrativă a continentului e blocată, iar pe străzi patrulează blindate și militari care îți țin armele cu cartușul pe țeavă. Uniunea Europeană, prin organismele ei birocratice, e sufocată de incompetența și lăcomia ipocriților care ruinează eforturile de pace ale unor foști oameni de stat, ce au reușit să pacifice continentul, prin politici vizionare și curajoase. Birocrații nu pot conduce o comunitate, iar acest lucru e demonstrat din plin în ultimele luni.

Ani de zile, cancelariile europene au promovat o politică păguboasă, stupidă de relaxare totală a instituțiilor statului față de potențialul pericol reprezentat de grupări teroriste și criminale. Birocrați cu pretenții de oameni politici au lansat tot soiul de proceduri și reguli care au paralizat inclusiv instituțiile cu atribuții în domeniul asigurării siguranței statelor europene. „Respectarea drepturilor omului” a devenit o formulă prin care toate anomaliile posibile și imposibile din societate au fost legitimate și chiar apărate. Mărturisirea credinței creștine sau expunerea unui simbol religios au devenit aproape delicte în multe țări europene, în paralel cu susținerea unor grupuscule dubioase care promovează căsătoria între persoanele de același sex sau adopția de copii de către cupluri gay. Toate normele culturale care au definit și au stat la baza dezvoltării Europei au început să fie pervertite în ritm accelerat și cu largul concurs al unor multinaționale media, pentru care profitul a devenit zeu absolut. Chiar și serviciile de informații au fost afectate de politicile stupide de transparență și deschidere către public. În paralel, a crescut fără precedent puterea companiilor multinaționale, care ar privatiza inclusiv aerul pe care îl respirăm.

Toate acestea au adus Europa în pragul unui dezastru. La fiecare bere deschisă cu zgomot europeanul tresare, iar atunci când cineva își uită borseta pe o bancă din parc se apelează la numerele de urgență. Psihoza pune stăpânire pe continent, de parcă toate calmantele și somniferele luate de angajații de top ai multinaționalelor nu ar fi produs deja bolnavi pe bandă rulantă. În ritmul acesta Europa se va transforma într-un ospiciu imens, amenințat în orice clipă de câte un dement echipat cu detonatoare…

Răspunsul

Ne aflăm într-o perioadă complicată social, iar instanțele de tot felul (instituții, biserica, școala, media etc) cu care ne-am obișnuit parcă nu mai reușesc să ne ofere nimic. Totul este impredictibil, zonele de confort și siguranță – cel puțin în Europa – par că se prăbușesc precum un castel de nisip măturat de un val furios. Securitatea continentului e pusă sub semnul întrebării, liderii politici sunt doar atât și nu mai reușesc să se ridice la nivelul vechilor bărbați de stat care au pacificat Europa. Avem funcționari la butoane, nu personalități, așa cum s-a întâmplat în secolul XX. Valorile morale se scurg printre spoturi tv, internetul ne subjugă la pachet cu virusarea vieții cotidiene. Probabil că omul modern european simte că se sufocă și nu știe dacă e din cauza poluării excesive sau are legătură cu suprasaturarea creierului său. Dilemele se înmulțesc, răspunsuri nu mai există parcă, iar lumina cea binefăcătoare dispare într-o lume în care becurile nu se sting niciodată, dar totuși parcă e tot mai întuneric. Contextul mi-a reamintit de o postare mai veche (din 2011) de-a mea, pe care o reiau mai jos:

Ce ar mai putea urma după nazism și stalinism 

Când am văzut, prima dată, filmul The Wall – proiectat în Amfiteatrul Facultăţii de Electrotehnică – aveam vreo 16 ani. Producţia, regizată de Alan Parker pe baza unui scenariu scris de Roger Waters, a avut un impact serios asupra mea şi asupra prietenilor mei. Aveam, încă de atunci, avantajul că ştiam care e răspunsul la dilemele şi problemele acestor vremuri complicate şi tulburi pe care le trăim. La fel s-a întâmplat, câţiva ani mai târziu, după ce am citit şi recitit 1984 al lui George Orwell, o capodoperă literară. Ieri, în prima Duminică de după Sărbătorile de iarnă, am citit o carte-răspuns, o proiecţie într-un viitor de care mulţi se tem, unii şi-l închipuie cu groază, diverşi îl doresc, în inconştienţa lor, iar alţii lucrează, în întuneric, la el… DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT – aşa se intitulează romanul scris de Ieromonahul Savatie Baştovoi, carte pe care nu am putut să o las de pe o zi pe alta, aşa că am parcurs-o mai uşor decât aş fi urmărit un film bun. Cumva aşteptam apariţia unei cărţi care să demonstreze că Umanitatea are, de mai bine de 2000 de ani, Calea prin care se poate salva…Îngustă ce-i drept şi tot mai ignorată…Am făcut legătura cu The Wall şi 1984 pentru că eu văd în cartea părintelui Savatie răspunsul pe care nu îl găsim nici în producţia lui Waters şi nici în cartea lui Orwell.

Vă recomand acest volum, care invită la luciditate şi, cel mai important, la SPERANŢĂ…

 

Vă recomand

Literatura de calitate ne va ajuta mereu să ieșim din cotidianul sufocant…

Postul Crăciunului

Un fleac, i-au păcălit

Măcar să recunoască faptul că nu e un guvern de tehnocrați, ci unul transpartinic, transcorporatist, transong. Practic, au fost propuși oameni ce reprezintă toate tipurile de interese posibile și chiar imposibile. Așa au păcălit strada ușor, lejer, banal aproape. În nicio țară UE nu s-a întâmplat așa ceva. Suntem din nou un fel de experiment în ochii bogaților planetei. Sper ca să existe în viitorul Guvern și oameni dedicați intereselor României…

Helmut Schmidt

Helmut Schmidt a reprezentat prototipul bărbatului de stat, un mare om politic ce a condus Republica Federală Germania între 1974 și 1982. A fost unul dintre cei mai influenți lideri SPD având o contribuție majoră la consolidarea programelor de guvernare ale social-democraților germani. A preluat conducerea Guvernului Federal al Germaniei după mandatul de succes al altui simbol al social-democraților germani, Willy Brandt. Mai jos, două copii ale unor afișe electorale din perioada cea mai activă a fostului cancelar vest-german.

Asta nu e România mea

150 de oameni în Piața Universității. Liniște în marile orașe. Un nou guvern zilele următoare. Postacii isterici și „deștepții” din stradă evaporați (evacuați) instant. Viralele de pe internet în standby. Manipulare 100%. Bilanț colectiv: 47 de moți, 71 de răniți. Asta nu e România mea…

Cum se manipulează „deștepții”

Nici măcar teoria populară potrivit căreia „la români, orice minune ține trei zile” nu s-a validat cu prilejul protestelor de stradă de săptămâna trecută. Doar două zile putem spune că mulți cetățeni din marile orașe mânați de intenții bune au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva clasei politice, a corupției din instituțiile publice, etc. A fost suficient pentru demisia premierului Victor Ponta, care probabil că altfel nu putea fi schimbat până la alegerile de anul viitor. De ce s-a stins atât de repede elanul protestatarilor urbani nu e greu de înțeles, dacă ne uităm la ceea ce a urmat: confiscarea grosieră și directă a protestelor pe de-o parte de grupuri necunoscute publicului ce au încercat să-și impună agenda scandărilor, iar pe de altă parte de către Palatul Cotroceni care a încercat să se legitimeze public prin invitarea unor personaje „emanate” de stradă la consultări. Un exercițiu de imagine și cam atât, dar care a reușit să dezumfle rapid atmosfera revoluționară de asfalt. De fapt, românii au mai văzut filmul acesta în varianta lui mai lungă și, din păcate, sângeroasă în Decembrie ’89 și în anii ’90. Și atunci au apărut din senin personaje ale străzii, vocale, interesante, captivante care au pregătit consolidarea unor structuri de putere și cam atât.

Dacă facem o analiză rapidă a conținutului mesajelor din piață acestea au vizat corupția politică, slăbiciunea partidelor politice, dar au fost lansate atacuri de o rară violență împotriva Bisericii Ortodoxe Române. Așa cum am arătat într-o postare precedentă, atacul susținut la adresa BOR face parte dintr-o amplă campanie de denigrare a valorilor românești susținută de diverse ONG finanțate din exterior și de personaje publice incerte, care nu contenesc să lovească în biserică. Doar în cea ortodoxă. Plecând de la o inabilitate comunicațională a ierarhilor BOR s-a declanșat o adevărată furtună în on-line îndreptată împotriva ortodocșilor. A fost vorba tot despre un paradox pentru că cei mai vocali contestatari dintre cei publici sunt atei declarați, iar asta ar trebui să-i determine să ignore biserica și practicile ei. Pe Facebook au apărut virale care făceau o comparație între numărul de spitale și cel al bisericilor, inducându-se ideea că nu avem unități spitalicești din cauza finanțării bisericii. Partea proastă e că mesajul a prins la oameni care se cred inteligenți și educați. Sigur că așa cum am mai scris, românii cu școală sunt la fel de ușor de manipulat ca cei fără educație. Celor din prima categorie manipulatorii nu trebuie decât să le dea mesaje care să-i facă să se creadă foarte importanți, prin comparație cu cei fără școală. De aici și până la aberații de genul „săracii sunt puturoși și își merită soarta” nu mai e decât un pas. Silviu Pricope a făcut o analiză exhaustivă a atacurilor la adresa Bisericii Ortodoxe Române:

„În cazul mesajelor anti-BOR, profesionist şi abil concepute, nefericitul care preia şi îşi însuşeşte temeinic mesajul manipulator primeşte automat şi satisfacţia intelectuală după care tânjeşte. Devine automat parte dintr-o “elită” care “a înţeles” cine este de fapt vinovatul pentru starea mizeră a ţării; se simte superior “nefericiţilor” care încă mai sunt “manipulaţi” de BOR şi este provocat să continue puzzle-ul “descoperind” noi şi noi “dovezi” cu privire la “faptele reprobabile” la care s-a dedat acest “vinovat de serviciu”…”Textul integral poate fi citit AICI.

 

Paradox

Numai în România – o țară în care muzica rock este ascunsă de mainstream media – e posibil să fie folosită o dramă națională petrecută în timpul unui concert al unei trupe ce promova metalcore pentru a da jos guvernul. Iar după asta, să fie chemați la consultări politice reprezentanți ai străzii stabiliți după criterii de nimeni știute, care evident că au răspuns prezent, după ce și-au pregătit batistuța și pantofiorii pentru marea întâlnire a vieții. Pe măsură ce, zilnic, se sting tineri care au avut neșansa să fie într-un loc nepotrivit, într-un moment nepotrivit, cei care profită de moment își consolidează poziția. Și râd probabil în spatele reflectoarelor de studio încântați că au reușit să manipuleze o națiune în câteva zile…cât de ușor! Ce va urma? Un nou guvern, aceeași corupție endemică?! Totuși, ce nu pot ascunde ei? Sufletele tinerilor care s-au stins atât de repede într-un incediu parcă prea colectiv, prea original, prea potrivit momentului politic…