Dacă doriți să revedeți…

Vă propun sa ieșim, mai ales că e week-end, din logica combinațiilor – vorba doamnei Bica – dintre justiție, politic și banul public (ma refer la tripleta pariziana) și să urmărim un dialog purtat între Herta Muller (premiul Nobel pentru literatură) și marele „moralist” G. Liiceanu, cel care recent s-a declarat „basist”, iar mergând pe logica impecabilă a domniei sale sunt sigur ca e și „udrist”, din moment ce doamna blondă reprezintă „singurul candidat onest”…Mai zilele trecute, domnul Liiceanu mărturisea:

„Dacă a fi băsist înseamnă a împărtăşi acele valori pe care le-a înşirat doamna Udrea, atunci sunt foarte mândru să fiu numit aşa. Dar eu m-am născut şi am trăit şi am făcut câte ceva în viaţă cu mult înainte de a fi apărut termenul acesta, categoria, conceptul de băsist. Aşa încât, am preexistat băsismului şi eram şi atunci ceva. Şi eram acelaşi lucru, înainte de a se naşte conceptul enorm al băsismului, care văd că a devenit o doctrină în gura doamnei Udrea…”

Vizionare placută începând cu minutul 2 și mai ales de la momentul 9:31 până spre finalul înregistrării:

 

 

 

Publicitate

O poveste adevărată

La un moment dat, am crezut că ideea de presă liberă, incisivă, independentă și dedicată cititorului/ascultatorului/telespectatorului s-a epuizat în Timișoara. După aproape 10 ani în care am muncit pe terenul accidentat al informației publice și mai puțin publice, am pus punct, temporar, acestei activități, prin anul 2004. Aproape un deceniu am crezut cu tărie în nevoia/dreptul cetateanului de a fi informat, în misiunea mea de jurnalist și am avut satisfacții multe și momente care au dat valoare vieții mele. Însă, complicatul an 2004 m-a adus într-o postura nouă, iar de atunci până în 2012 am lucrat în domeniul consultanței politice. Altă perioadă interesantă, spectaculoasă…dar nu despre mine vreau să vorbesc aici, ci despre renașterea unei idei, unui crez. În urma cu cinci ani de zile, un fost coleg și bun amic a lansat o provocare pe piața media: Pressalert, un site de știri gândit și trudit de Dragos Bota, jurnalist timișorean. Mulți nu i-au dat șanse prea mari, chiar și eu mă îndoiam că într-un peisaj arid și sec, într-o perioadă în care ziarele se inchideau și redacțiile deveneau inutile se mai poate face ceva pentru a readuce informația la zi. Și totuși, Dragoș a reușit, pentru că crezut cu încăpățânare că presa liberă nu a murit, pentru că a avut curajul și nebunia de a lupta singur cu puternicii zilei, pentru ca și-a folosit vechile conexiuni jurnalistice pentru a scotoci în dosarele de la Parchet și Politie și mai ales pentru că a crezut că Adevarul rămâne o valoare. Felicitari Dragos Bota, tie si echipei de profesionisti cu care lucrezi. Pentru că am zilnic ce să citesc la voi pe site, rămân cumva ancorat într-o poveste care în fiecare zi devine realitate, cea a presei libere…

Vă recomand

Discuțiile despre scoaterea Religiei din trunchiul comun al disciplinelor studiate în școală au depășit stadiul dezbaterilor. Comisia Juridică a Camerei Deputaților și Consiliul Legislativ au avizat favorabil un proiect de lege inițiat de Remus Cernea care prevede înlocuirea Religiei cu „Etica și cultura civică”. În condițiile în care spațiul public din România este invadat de pornografie, violență – în cele mai diverse forme -, scandaluri, corupție, etc, nu văd de ce, totuși, renunțăm ca societate la cel mai important refugiu moral și social?! În ritmul acesta, mă aștept ca, într-o perioadă relativ scurtă de timp, să fie interzise și filmele sau cărțile care au subiect principal credința, în toate formele sale…

Demisia!?

Chiar dacă Hrebenciuc și Șova nu vor să demisioneze acum din PSD (deși s-ar impune de urgență acest lucru), cei doi nu mai au niciun viitor în partid. Sincer, chiar credeam ca „eminența cenușie” – cum era supraestimat Hrebenciuc – avea un nivel ceva mai ridicat, comparativ cu baronii „clasici” din toate partidele politice românesti. Tipul chiar e un banal combinator, care a rezistat în timp exclusiv ca urmare a slăbiciunii sistemului democratic românesc. Discuția dintre cei doi, dacă nu ar fi gravă, ar părea un moment dintr-o parodie ieftină…

De ce îl votez pe Victor Ponta

Am constatat că e la modă, în special în Timișoara, să te declari împotriva lui Victor Ponta, în speranța că cei din cercul tău de cunoștințe și prieteni te vor considera ușor mai „intelectual” decât te simți. Pentru mine, termenul „intelectual” reprezintă mai mult decât o persoană care a terminat o facultate, știe o limbă străină, are un loc de muncă în Timișoara și poate comenta cărți scrise de Coelho. Nu insist, pentru că nu e momentul și nici subiectul. Sunt sigur, însă, că cei care cred că dacă nu îl votează pe Ponta sunt mai deștepți ar rămâne surprinși dacă ar avea ocazia să discute cu actualul premier despre cărți, istorie și filme. În română, engleză sau franceză. Dar nu pentru asta trebuie votat Victor Ponta.

Șeful Guvernului de la București este un om politic tânăr care a făcut școala la timp, a învățat și a ajuns procuror la o vârstă la care unii nu știau dacă să mai stea pe banii părinților sau să încerce să plece din țară. În aceeași perioadă a făcut armata, la Lugoj. Nici pentru aceste motive nu trebuie votat Victor Ponta.

Candidatul PSD la președinția României a parcurs toate etapele politicii firesc. A preluat organizația de tineret a celui mai mare partid din România într-o perioadă în care tinerii nu aveau niciun cuvânt de spus în jocurile de putere din țară. A reușit ulterior să desprindă TSD de sub tutela strictă a seniorilor și a dat identitate organizației pe care a condus-o. Totuși, nici acest argument nu e suficient pentru ca Victor Ponta să fie votat.

Ca șef al Corpului de Control al premierului Năstase, Victor Ponta a fost cel care a început o bătălie reală cu corupția, deși în condițiile de atunci misiunea părea imposibilă. Mergem mai departe…

Anul 2010 a fost unul crucial pentru PSD și pentru actualul premier. După eșecul usturător al lui Mircea Geoană în cursa prezidențială din 2009, partidul risca să se scindeze. Victor Ponta a fost susținut de câțiva lideri lucizi ai partidului, de o parte a structurilor de tineret din PSD și a reușit să devină președintele partidului. Din acel moment, Ponta a demonstrat că a depășit stadiul de tânăr politician și a început să-și intre în rolul de lider politic național. PSD e un partid extrem de complicat și greu de gestionat. În ciuda tuturor disputelor interne, Ponta a reușit să mențină unitatea în partid. La asta trebuie să adăugăm și construcția USL, care a reprezentat un succes politic răsunător, chiar dacă Uniunea nu a rezistat. Ca premier și lider de partid, Ponta a dovedit echilibru, a reușit să țină lucrurile sub control și a pus în practică o serie de măsuri sociale, absolut necesare după dezastrul produs de guvernările de dreapta. În plan extern, și-a consolidat rapid poziția și a readus România în marile cancelarii; a stabilit contacte cu toate țările importante de pe glob: Statele Unite, China, Germania, Italia, Anglia, Franța, etc…Faptele de mai sus încep să constituie argumente pentru ca Victor Ponta să fie votat.

Candidatul Partidului Social Democrat la președinție a făcut o serie de greșeli: nu a promovat întotdeauna cei mai potriviți oameni în structurile guvernamentale; a tolerat prea mult o serie de lideri locali ai PSD certați cu legea; într-o perioadă era mult prea prezent pe posturile tv; a avut reacții spontane care l-au costat la capitolul imagine. A așteptat mult prea mult momentul în care trebuia să recunoască faptul că a fost neglijent și a greșit în perioada în care și-a pregătit lucrarea de doctorat, deși nu a încălcat nicio lege, dovadă stând decizia ÎCCJ. Cred că aceste erori nu sunt atât de grave încât Victor Ponta să nu fie votat.

Victor Ponta a lucrat, imediat după facultate, pentru statul român. A ocupat funcția de procuror, a fost șef al Corpului de Control al Guvernului, deputat, ministru, prim-ministru. Are o experiență solidă în administrație, în relațiile externe, în politică. E un foarte bun comunicator. A devenit un premier cunoscut și respectat în Europa. A fost pregătit să lucreze pentru statul român după 1989. Indiferent de opțiunile electorale ale fiecăruia, e greu să fie comparat cu oricare dintre ceilalți 13 contracandidați ai săi. Pentru toate aceste motive și pentru o parte din cele expuse mai sus, eu îl votez pe Victor Ponta. În plus, mai am un argument extrem de serios pentru care am încredere în actualul premier…

 

 

 

 

 

 

Roma antica

Giselle@ORT

Dawid Trzensimiech, unul dintre cei mai cunoscuți balerini din lume, va fi prezent, săptămâna viitoare pe scena Operei Române din Timișoara, pentru a dansa, împreună cu Bianca Fota, în spectacolul de balet ”Giselle”. Producția Operei timișorene este realizată de coregrafa Carmen Cojocaru -după coregrafia clasică a lui Marius Petipa-, iar scenografia aparține. Krisztinei Nagy. Mai multe detalii găsiți pe tion.ro.

Vă invit să îl urmăriți pe marele dansator polonez într-un fragment din spectacolul de balet „Lacul lebedelor”.