Wild Carpathia

De duminică

 

 

Delir penelist

Ziua a început aproape perfect astăzi. O cafea tare şi un nou comentariu venit din partea susţinătorilor omului cu cele mai multe funcţii posibile, domnul senator-rector-preşedinte-potenţial candidat Nicolae Robu. Aşteptarea mea a dat roade…După ce am criticat poziţia absurdă a peneliştilor privind acordarea de fonduri pentru retrogradata Poli Timişoara, eram sigur că, din nou, postacii penelişti (am înţeles că e vorba de un singur personaj) vor înjura. Nu m-am înşelat. Violenţa verbală a celor/celui care mă înjură mă distrează şi spune totul despre starea de nervozitate care există în jurului domnului Robu. Lucrez de vreo 15 ani în comunicare, am scris sute de articole politice în publicaţii precum Evenimentul Zilei, Ziua, Agenda, etc, iar numai pe blog sunt publicate peste 1300 de texte, din 2007 şi până în prezent. Însă, niciodată, nu am fost jignit atât de mârlăneşte aşa cum se întâmplă atunci când mă refer la omul cu cele mai multe funcţii posibile din Timişoara. Am decis ca toate comentariile – evident neasumate – care fac referire la textele despre peneliştii din Timiş, în speţă despre domnul Robu să le postez integral, astfel încât toţi cititorii blogului meu să-şi dea seama ce echipă de susţinători are acesta, care este nivelul lor, cât de laşi sunt, prin neasumarea identităţii. Sigur că, pe viitor, mă aştept ca cei/cel care mă înjură şi lansează tot soiul de aberaţii să aibă curajul să-şi dea numele şi prenumele, aşa cum ar face orice bărbat. În cazul în care vorbim de un bărbat şi nu de vreun fătălău frustrat care se ascunde în spatele unui mesaj anonim! Şi acum textul:

„Esti prea prost ca sa intelegi d-le Bota ca de-aia ai si luat notele pe care le-ai luat la scoala dupa cum am citit pe undeva. PNL nu-l sustine pe Iancu ci echipa Poli care a existat si inainte de Iancu si inainte de Ciuhandu si va exista si dupa Iancu si dupa Ciuhandu. Iar aceasta echipa nu poate supravietui fara bani. Ciuhandu e un penibil care la intalnirile cu Iancu spune ca da bani iar in dos o intoarce. Un lucru sa fie clar: Robu castiga cu sau fara voi psd-istii si castiga detasat, daca te dai ziarist afla ce spun pdl-istii in cercurile lor si ce arata sondajul facut recent de ei.”

Mi se pare corect, dacă omul care semnat cu numele Ovidiu acest text tot nu-şi declină identitatea reală, să vă ofer următoarele date care însoţesc acest „curajos” mesaj:

79-114-107-185.rdsnet.ro
Whois: http://whois.arin.net/rest/ip/79.114.107.185

Dosarul Corescu. Greu de priceput…

Într-o discreţie relativă, ieri s-a judecat recursul formulat de avocaţii Corneliei Corescu. Paradoxal, fosta şefă a ITM rămâne în arest, pe motiv că ar avea influenţă în partid şi ar putea influenţa martorii. Cred că nu mai are rost să fac comparaţie între cazul Corneliei Corescu şi situaţiile în care infractori reţinuţi pentru fapte cu violenţă, jafuri, tâlhării, furturi, etc sunt puşi în libertate pe motiv că nu ar reprezenta pericol social…  În condiţiile în care rechizitoriul e finalizat, e imposibil de înţeles decizia instanţei şi formularea procurorului. Apropo de procuror, iată ce scriu colegii de la cotidianul Adevărul despre personajul respectiv. Click AICI şi AICI! Să trăiţi bine!

Când politica de bodegă nu mai are efect

Discursul Regelui Mihai în Parlamentul României, preluat parţial de presa europeană, a reuşit să transmită, în exterior, imaginea unei ţări civilizate. Cel puţin pentru o zi… Până la urmă, evenimentul a fost cu adevărat istoric. Poziţia PDL în această chestiune a fost una absolut ridicolă, prostească, de fapt. Derutaţi, parlamentarii portocalii au dat cele mai comice/stupide răspunsuri în legătură cu neparticiparea la şedinţa Parlamentului. Sigur că Emil Boc a fost, din nou, campionul gafelor, însă nu mai vreau să insist, pentru că nu merită…La fel de stupizi au fost şi răspândacii portocalii din presă, care prin diverse ziare cu tiraje de mult apuse sau pe bloguri de casă au încercat să decredibilizeze evenimentul, printr-o argumentaţie strâmbă de tip băsescian. Să îl acuzi pe Regele Mihai că nu s-a opus preluării României de către sovietici – în condiţiile în care marile puteri, în speţă Anglia, ne-au lăsat baltă – e ca şi cum l-ai învinovăţi pe un guvernator american pentru faptul că nu a oprit efectele unei tornade devastatoare. Este pentru prima dată, din 2005 şi până în prezent, când politica de bodegă nu a mai avut efect în România. Din păcate, probabil, tot pentru o zi…

Pe de altă parte, urmărind spectacolul mediatic, m-a cuprins o senzaţie de dezgust provocată de isteria şi ipocrizia unor prezentatori şi comentatori cu pretenţii de analişti, dar mai ales de prezenţa, alături de familia regală, a unor impostori de tranziţie, foşti informatori ai Securităţii, îmbogăţiţi din averea statului, etc…

Votez cu Ciuhandu!

În chestiunea retrogradatei Poli Timişoara. Astăzi, la ordinul omului cu cele mai multe funcţii posibile din oraş – mă refer la domnul preşedinte-senator-rector Nicolae Robu – consilierii liberali au solicitat în plenul Consiliului Local acordarea unor fonduri pentru echipa lui Marian Iancu. Reacţia primarului Ciuhandu a fost una de bun simţ şi poate fi citită AICI! Mai multe nu am de adăugat pe acest subiect, pentru că a vorbi despre „strategia” PNL Timiş este imposibil având în vedere incoerenţa mesajului public transmis de liberali. Cât îl priveşte pe actualul primar al Timişoarei, continui să cred că acesta nu mai are nimic de oferit cetăţenilor municipiului în viitorul mandat cu numărul 5, însă în ritmul ăsta domnul rector-senator nu are nicio şansă la viitoarele alegeri. Asta în cazul în care, cumva, s-ar hotărî, cu adevărat, să candideze. Pânâ în prezent, mie mi se pare că e vorba doar de o simulare şi cam atât.

Redevenim o ţară normală!?

 

 

 

 

 

Mârlanul

Mârlanul. Personajul respectiv şi-a consolidat foarte bine poziţia în societatea românească a ultimilor ani. Acesta este de mai multe tipuri, dar îl caracterizează educaţia precară, incultura, tupeul dus la extrem şi, după caz, banii nemunciţi. Mârlanul de Timişoara e puţin mai stilat în comparaţie cu Mârlanul de Piteşti, spre exemplu. El se crede un om informat, iar cultura sa generală se rezumă la câteva mărci de parfum, ştiri de tabloid din patul vreunei dame de consumaţie din şou-biz şi informaţii de kkt despre retrogradata Poli Timişoara. Cu siguranţă nu îşi mai aminteşte ultima carte citită, pentru că nu are timp de pierdut! El poate fi văzut la cafenelele de top din oraş, la volanul gipanului de neam-prost pe care îl posedă sau, în cazul mârlanilor pârliţi, într-o „coajă” de maşină cu numerele de Italia, care face zgomot şi scoate fum.

Mârlanul posedă, de regulă, o mârlăniţă în dotare, iar dacă are bani suficienţi cu siguranţă îşi face simţită prezenţa în trafic, la film, la cumpărături, etc. În trafic intră cu viteză în intersecţii, încalcă linia continuă (are relaţii la Poliţie) sperând ca civilizaţii din trafic să-i facă loc. Era sa uit…ascultă posturi de radio „de reţea”.

La film, vorbeşte tare, râde ca prostul şi nu înţelege, evident, esenţialul. Atunci când e vorba de cumpărături, alege magazinele scumpe din mall – dacă e vorba de Mârlanul cu bani – sau „dă o fugă până la Viena”, dacă timpul îi permite…

Mârlanul de Timişoara (cu bani) poate fi întâlnit în afaceri, sport, politică şi presă! Cei fără bani nu merită analizaţi, din simplul motiv că pot face un rău mult mai mic societăţii în care trăiesc, spre deosebire de cei favorizaţi de tranziţie.

P.S. Textul acesta a fost uşor inspirat din excelenta campanie dusă, cu ceva timp în urmă, de Radio Guerilla împotriva „faunei urbane” din România.

P.P.S. Postarea nu se referă la cineva anume, dar a fost inspirat de o scenă din trafic la care am asistat azi şi al cărei protagonist este un prost sadea cu bani pe care îl ştiu vag dintr-un context aproape neimportant!

Duminică…

Reframing cu Victor şi Crin

În sfârşit…liderii USL încep să vorbească mai mult despre soluţiile Uniunii şi mai puţin despre Băsescu, Boc, Anastase, Udrea, etc. Lucrările Consiliului Naţional al PSD au reprezentat un eveniment mediatic important pentru momentul politic actual. Ideea de a organiza un CN mai altfel, în care să se dezbată idei, proiecte, soluţii – în ateliere – ne demonstrează că social-democraţii încep să revină la cadenţa obişnuită, iar perioada de lungă opoziţie nu a anulat reflexele celui mai mare partid din România. Adrian Năstase şi Ion Iliescu au făcut un joc de imagine public foarte bun şi au transmis, în structura PSD, un semnal de unitate, în jurul liderului Victor Ponta. Pe de altă parte, discursul lui Crin Antonescu a fost bine structurat, coerent şi…fără referiri la Traian Băsescu. Foarte important! Începutul ofensivei politice  de toamnă e unul bun pentru USL, drumul spre putere, însă, va fi extrem de dificil…