„Talentaţii domni” din Primăria Timişoarei

Rar mi-a fost dat să văd atâta nesimţire acumulată pe câteva sute de metri pătraţi… Mă refer la birourile în care îşi desfăşoară activitatea executivul lărgit – includ şi directorii – al Primăriei Municipiului Timişoara. Indiferent ce s-ar întâmpla cu/în acest oraş, indivizii plătiţi bine pentru a administra municipiul de pe Bega nu au nicio licărire de bun simţ, nici măcar în faţa presei. Răspunsul oferit de Şeful Direcţiei de Mediu, inconfundabilul „domn” Ciupa, privind declanşarea procedurii de infringement din partea CE ca urmare a poluării excesive din Timişoara, este uluitor. L-am urmărit pe acest trist personaj şi pe un post local de televiziune spunând că praful este produs de şantierele care „se află în aer liber” şi că, după mintea sa, nu se poate face nimic. Oare mister Ciupa şi şefii săi nu au văzut, în timpul vizitelor efectuate – pe banii noştri – prin oraşele europene că toate şantierele publice şi private sunt izolate şi nu produc mizerie la liber?  E posibil ca Timişoara, care era cunoscută pe vremuri ca oraşul florilor, să ajungă unul dintre cele mai poluate municipii din ţară? Iar asta numai din cauza indolenţei, incompetenţei şi mârlăniei celor care conduc primaria…

P.S. Acest text l-am scris pentru cititorii mei din Bucureşti, dar şi din alte oraşe ale ţării, care încă mai au senzaţia că Timişoara este unul din cele mai frumoase şi moderne oraşe din România. Din păcate, de multă vreme realitatea este cu totul alta…

Publicitate

Vă recomand…

…un film excelent! De nota 10 cu plus!

Primăria Timişoara, simbolul neputinţei. Sau al impotenţei…

Weekend-ul trecut am fost la Sibiu, oraş în care petrec multe zile pe an, pentru că acolo se desfăşoară o parte din seminariile pe teme de comunicare pe care le susţin. Ca de fiecare dată, m-am simţit ca într-un oraş european autentic – hoteluri foarte bune, infrastructură pusă la punct, trafic fluent, curăţenie, locuri de parcare. Din acest motiv, Sibiul rămâne pentru mine şi o destinaţie de vacanţă, unde revin cu plăcere împreună cu familia mea. Cred că despre Timişoara nimeni nu poate scrie în aceşti termeni. Cine ajunge în fostul oraş al florilor pleacă de aici cu un gust amar. Din faima Timişoarei de altădată nu a mai rămas nimic. Grupuri de interese aproape falimentare (cu datorii mari la bănci, furnizori, cămătari) au pus mâna pe banul public al timişorenilor în încercarea de a-şi salva afacerile de carton, camarila din primărie – formată din executivul instituţiei, directori, consilieri locali – e preocupată exclusiv de afacerile personale, iar oraşul se dezintegrează în ritm accelerat. Vă recomand câteva articole publicate, azi, în presa locală, pentru a vă convinge că Timişoara e condusă de un grup de impotenţi! Click AICI, AICI şi AICI!

Mă întreb şi eu, mai mult retoric deja, oare când vor avea curajul principalele partide din judeţ – PSD, PDL, PNL – să-şi anunţe candidaţii pentru funcţia de primar al Timişoarei ? Sau au reuşit cumva afaceriştii de carton din municipiu să facă blatul cu toată lumea astfel încât actualul primar şi gaşca să rămână încă o tură la robinetul cu banii timişorenilor, care se afundă în praf, mizerie şi poluare în fiecare zi…

UPDATE: Poluarea din Timişoara a atins cote maxime, dar domnul Ciuhandu merge mai departe, susţinut de grupuri de interese ilegitime care au penetrat partidele politice. Daţi un CLICK aici şi mergeţi la vot peste un an, pentru a le strica jocurile celor care cred că pot manipula un oraş întreg, iar pentru asta joacă la ruletă sănătatea cetăţenilor.

Sifonari, slugi, corupţi, beţivani…

Scandalul Wikileaks e savurat pe televiziunile imbecile de la noi, e discutat pe forumuri, e comentat pe la sediile partidelor. Cred ca opinia publică din România nu e foarte surprinsă de conţinutul stenogramelor. Acestea indică o realitate pe care o cunoaştem de 20 de ani: ţara noastră a încăput pe mâna unor politicieni corupţi, slabi, trădători ai interesului naţional, unii alcoolici, alţii instabili, aproape toţi orbiţi de dorinţa de îmbogăţire. Diferenţele între partide aproape că nu mai există, în toate formaţiunile parlamentare activand oameni de decizie care, practic, îşi trădează ţara de mai multe ori pe zi. Chiar dacă avem un parteneriat strategic cu SUA, asta nu presupune ca liderii politici să se prezinte, precum nişte slugi ordinare, la poarta ambasadei americane pentru a cerşi sprijin pentru ei şi grupurile lor. Dacă ar fi făcut-o cu gândul la binele cetăţenilor români ar fi fost un demers lăudabil. La fel sunt şi unii dintre marii afacerişti ai ţării, care joacă la ruletă viitorul acestei ţări, pe care tot ei, în acord cu politicienii de la vârf, au sărăcit-o. Dar, mult mai interesant decât stenogramele Wiki mi se pare un interviu acordat de un anume Silviu Crăescu pentru revista Q Magazine. Click AICI! Accentele de un comic total care se desprind din declaratiile acestui domn, care pretinde ca a fost „miezul” ambasadei SUA la Bucuresti, va las pe voi sa le savurati si nu le comentez. Interviul integral poate fi citit AICI!

(foto: Doru Colgiu/Mediafax)

Life is real – terapia de luni

Astăzi, mi-am făcut timp să intru într-o librărie, de unde mi-am şi cumpărat trei cărţi, cu siguranţă bune. Una despre starul rock Bono de la U2, un roman semnat de autorul meu preferat, John Le Carre  şi o carte celebră despre tehnicile comunicării în marketing. Vă recomand şi vouă să căutaţi librăriile sau alte spaţii unde putem găsi cultura în special în zilele de luni. Prinde foarte bine…

P.S. …cred ca toti cretinii din media romaneasca – ma refer aici la audio-vizual – ar trebui sa inteleaga faptul ca in tarile civilizate muzica se promoveaza in functie de calitate si ca frumusetea nu inseamna, in niciun caz, un corp de „plastic”, modelat cu bisturiul, asa cum se intampla in cazul cantaretelor cu un singur neuron in proprietate care se „produc” pe la noi…

Semnul lui Hristos

Imagine preluată de pe www.crestinortodox.ro

„30	Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.
31.	Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini.
32.	Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara e aproape.
33.	Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi.
34.	Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea.
35.	Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
36.	Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”Sf. Evanghelie dupa Matei, 24:  30-36

Jimi Hendrix pentru weekend-ul ăsta

Când actul de presă devine grotesc…

Sorina Matei nu mai lucrează la Antena 3. Din păcate, această rimă involuntară maschează o situaţie tristă pentru presa din România, care nu a început şi nici nu se termină o dată cu demisia unei jurnaliste consacrate. Actul de presă a ajuns, uneori, atât de jos în România încât nu văd nicio soluţie de ieşire… Nu o cunosc personal pe Sorina Matei, însă i-am citit constant blogul şi i-am urmărit materialele realizate pentru trustul Intact. De ce a renunţat ea la cei 14 ani de colaborare cu acest trust aflaţi de AICI! Dati si AICI un click!

Sărbătoarea Bunei Vestiri

Click aici pentru mai multe detalii!

De nu suntem şi noi ca austriecii sau slovenii?

Atitudinea manifestată de Adrian Severin – care refuză să demisioneze din PE şi din PSD- este specifică spaţiului politic mioritic. Instituţia demisiei e o necunoscută pentru politicianul român, indiferent de nivel. Prin disperarea cu care se agaţă de funcţii, domnul Severin  face un rău imens partidului său, dar, în egală măsură şi grupului socialist din Parlamentul European. În acest moment, spectacolul la care se pretează Adrian Severin mi se pare chiar mai grav decât fapta pentru care toată lumea îi cere să plece…Dacă ar fi recurs la demisia de onoare, chiar din primul moment, Adrian Severin ar fi putut „valorifica” eşecul, aşa cum se mai spune în astfel de cazuri. Credeam că un politician ajuns la un asemenea nivel, care a ocupat poziţii cheie în Europa – preşedinte al OSCE – este pregătit şi pentru asemenea situaţii. De criză sau…de bun simţ.