Despre „sticlă” şi hipopotami transpiraţi

Privind atent la ceea ce se întâmplă pe posturile tv româneşti am ajuns la concluzia că mai rău de atât nu se poate…Nunta semidoctului de la Dinamo a fost picătura care a umplut „sticla”. Apropo de acest termen – sticla – cu care este definită, generic, televiziunea în ultimii ani, eu cred că e nimerit şi poate sugera tembelismul promovat excesiv prin intermediului televizorului. Dacă această campanie de îndobitocire, aproape programatică, a poporului ar fi susţinută doar de trustul felixian şi de celelalte posturi tv aşa-zise de ştiri nu ar fi o mare problemă.  Şi asta pentru că audienţa emisiunilor în care diverşi analişti, cu meclă de hipopotami transpiraţi, îşi exprimă părerea despre culoarea chiloţilor unor paraşute căsătorite cu evazioniştii neamului sunt tot mai mici. Grav mi se pare ceea ce se întâmplă pe posturile publice de televiziune, unde emisiunile au o calitate tot mai slabă, cu foarte puţine excepţii.

În ciuda acestei situaţii, mă bucură, totuşi, faptul că românii care au mintea la ei îşi văd de cursul firesc al vieţii. Librăriile funcţionează, galeriile de artă şi muzeele au început să fie tot mai căutate de tineri, pe internet poţi găsi bloguri şi site-uri chiar interesante, iar bisericile sunt pline în fiecare duminică…

Publicitate

Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul

 

Imaginea a fost preluată de aici.

Kosovo

Alternative: cărţi şi muzică

Mi-e tot mai greu să scriu despre politică, teme sociale, administraţie, ineficienţa şi bâlbele Guvernului, corupţie, abuzuri, prostia deja cronică a Opoziţiei, oportunismul UDMR, ipocrizia televiziunilor de ştiri, dar şi a postului public, etc. De luni de zile, am reuşit să îmi fac timp să citesc, din nou, foarte mult. Aşa că, zilele acestea, recitesc (cred că a treia oară) „Jurnalul de la Tescani”, a lui Andrei Pleşu, mai am câteva pagini din „Omul nostru din Panama”, John Le Carre şi am început volumul „Nu am venit să ţin un discurs”, semnat de autorul meu preferat, Gabriel Garcia Marquez. Weekend plăcut!

Life is real

USL, un proiect (aproape) eşuat (I)

La vremea când s-au pus bazele Uniunii Social Liberale mi-am exprimat o serie de îndoieli şi temeri privind durabilitatea proiectului de unificare a forţelor de Opoziţie. Textul respectiv poate fi citit AICI. Acum, la mai bine de jumătate de an de la acel moment, sunt convins că USL nu va reuşi să devină acel pol politic suficient de puternic pentru a câştiga detaşat alegerile din 2012. Nu am în vedere doar rezultatul alegerilor de duminică din cele două colegii din Neamţ şi Maramureş, ci mai ales lipsa de viziune şi  strategie a Uniunii. Aşa cum am anticipat, nu există nicio direcţie clară de comunicare a USL. Lansarea unor platforme pe facebook, care nu sunt gestionate de nimeni şi crearea unor portaluri pe care e înjurată Puterea şi Traian Băsescu nu reprezintă decât exerciţii de imagine infantile care nu duc nicăieri. Din ceea ce putem observa până în prezent, „punctajele” de comunicare publică ale USL sunt realizate de diverşi analişti care transpiră -la propriu- pe la posturile de televiziune ale mogulilor şi încearcă să-şi regleze conturile fie cu Fiscul, fie cu alte instituţii care le calcă pragul firmelor proprii sau îi deranjează pe sponsorii lor. În rest, ceea ce rostogoleşte Uniunea ca mesaj nu diferă cu nimic de ceea ce ne povestea prezidenţiabilul PSD din 2009, surprins de la ieşirea din cada cu bule a lui SOV, chiar de către angajaţii unei reviste aflată, la vremea respectivă, în proprietatea „părintelui” FNI (sic!).

Va urma…

UPDATE: Opinia sociologului Vasile Dâncu poate fi citită AICI!

USL, un proiect (aproape) eşuat

Zilele următoare o să explic titlul de mai sus…

De 23 august

Un gând şi o rugăciune pentru cel care ne-a fost prieten şi coleg…Mile Cărpenişan…

Nimeni nu vrea performanţă

Rezultatele alegerilor parţiale de duminică ne demonstrează faptul că nicio formaţiune politică din România nu doreşte să facă performanţă. Atât Puterea cât şi Opoziţia se luptă, din răsputeri, pentru acel procent din populaţie care poate fi mituit. Sau minţit cu uşurinţă. De cetăţenii care formează România Tăcută nu e interesat niciun partid, pentru că acei români, care tac şi privesc scârbiţi spre politică, nu pot fi  cumpăraţi cu găleţi portocalii şi nici păcăliţi de diverşi isterici care se produc pe la televiziunile mogulilor înjurând PDL sau de lingăii de la posturile publice de radio şi televiziune, care pupă inelul guvernanţilor. În acest context, ştirea privind Guvernul din umbră al USL nu poate reprezenta decât o glumă amară…Prestaţia jalnică a actualei guvernări şi derapajele prezidenţiale au intrat în cotidian, însă îngrijorătoare este, deopotrivă, acţiunea Opoziţiei, care nu se remarcă decât prin manevre superficiale, lipsite de consistenţă şi mai ales credibilitate. La cât de prost guvernează Coaliţia PDL-UDMR-UNPR ar fi trebuit ca cetăţenii din colegiile unde au fost organizate „parţiale” să iasă in corpore la vot şi să-i trimită pe candidaţii Puterii în afara jocului politic. Nu s-a întâmplat aşa, pentru că Opoziţia nu a reuşit să-i convingă pe cetăţenii oneşti (cei care nu iau mită electorală) să iasă la vot. Cheia viitoarelor alegeri stă în capacitatea Opoziţiei de a scoate cetăţenii la urne în număr mare, însă pentru asta USL trebuie să devină credibilă…Va reuşi, oare?

Fragment de normalitate…

Dacă ar fi să ţinem cont de ceea ce se difuzează, clipă de clipă, pe posturile tv autohtone am putea crede că trăim într-o ţară în care toţi cetăţenii sunt fie nebuni, fie ticăloşi, fie politicieni. În fapt, realitatea este cu totul alta, iar viaţa îşi desfăşoară cursul ei firesc. Colegii de la Opinia Timişoarei au reuşit să surprindă un astfel de fragment de normalitate…Click AICI!