CyberSecurity in Romania 2016

În perioada 14 Septembrie – 16 Septembrie, la Sibiu s-a desfășurat a 4-a ediție a Congresului internațional CyberSecurity în România, organizat de Swiss WebAcademy. Evenimentul a reunit specialiști europeni în domeniu, care au atras atenția asupra lipsei de coordonare între statele UE în lupta împotriva criminalilor cibernetici. Legislația incompletă reprezintă un alt factor major care influențează acțiunile infractorilor din spațiul virtual. Riscurile la care se supun copiii care nu au o educație minimă în utilizarea internetului, manipularea și controlul minții, propaganda, iluzia puterii și securității s-au numărat printre cele mai provocatoare teme lansate în dezbatere. Au fost prezenți experți care colaborează constant cu Interpol și serviciile europene de securitate, reprezentați ai instituțiilor cu atribuții în domeniul siguranței naționale, cadre universitare, manageri ai unor companii care dezvoltă soluții, instrumente și platforme pentru protejarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice.

 

Congresul a fost organizat în colaborare cu ITU (International Telecommunication Union), sub egida Ambasadei Elveţiei în România, în partenariat cu Serviciul Român de Informații (Cyberint), ANCOM (Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații), Poliția Română, STS, CERT-RO, dar şi Ministerul Economiei și Securităţii al Cantonului Geneva, Centrul de Telecomunicaţii Speciale (Rep. Moldova), Global Security Center al Poştei Italiene. Au fost prezenți și reprezentați ai ENISA – European Union Agency for Network and Information Security.

 

Printre partenerii acestui eveniment se număra şi asociaţii profesionale, precum CLUSIS (Asociatia Elveţiană pentru Securitatea Informațiilor), ANSSI şi ANIS sau companii globale, regionale şi locale, cum ar fi Check Point, Avnet, Bitdefender, Clico, Q-East Software, SecureWorks, SonicWall, Trend Micro, Unicredit, Biss, CertSign, Belkasoft, Tryamm sau Intel/Mc Affee.

Ca şi la ediţiile anterioare, congresul CyberSecurity in Romania a abordat tematici de actualitate, pornind de la evoluţiile internaţionale în domeniul securităţii şi ameninţărilor cibernetice, cadrul de reglementare şi standardele specifice, soluţii, instrumente şi tehnologii de ultimă oră, toate prezentările fiind susţinute de cei mai avizaţi specialişti români şi străini.  Evenimentul reprezintă și un bun prilej de comunicare între toate entitățile cu responsabilități în domeniul combaterii atacurilor cibernetice, fiind o platformă public-privată unică în această regiune a Europei, girată de cele mai importante instituții și companii de profil.

Mai multe detalii găsiți AICI.

Otrăvirea rădăcinilor

Țăranii știu că una dintre metodele vechi prin care vrei să elimini o plantă din grădină e otrăvirea rădăcinilor, mai ales dacă acestea sunt adânci. Uneori, am senzația că toată propaganda asta antiromânească întreținut de androgini ideologici, aflați pe statul de plată al unor ONG străine, seamănă cu procesul de otrăvire a rădăcinilor. Imediat după ’90, am asistat la un val de literatură pretins istorică prin care toate simbolurile noastre erau demolate: domnitorii, scriitorii, Biserica. Au încercat să ne convingă că Mihai Viteazu a fost un fel de mercenar cu pretenții de lider, că Ștefan cel Mare ar fi fost ceva „mai mic”, iar ce au spus despre marele Eminescu nu vreau să mai reproduc. Apoi a urmat (contra)revoluția mediatică: explozia manelelor, uniformizarea programelor radio, anularea emisiunilor culturale, interzicerea muzicii românești de calitate, în paralel cu promovarea unor panarame cu pretenții artistice. Acum, suntem într-o fază de paroxism: românii nu mai au nevoie de democrație, votul e un moft, iar politicienii români sunt toți corupți și trebuie să fim girați de entități străine care ne vor binele. Nimeni nu spune că toți „experții” aceștia girați de guverne diverse și/sau companii multinaționale vin aici pentru banii românilor, pentru resursele încă existente ale țării și pentru extinderea influenței într-un continent plin de probleme de fond, cum ar fi criza imigranților.

Nu știu câți au sesizat că multe din ONG străine, care în trecut au investit în programe de promovare a democrației și libertății de expresie, acum alocă sume uriașe pentru promovarea căsătoriilor între persoane de același sex și pentru posibilitatea ca un cuplu gay să poată adopta copii. Sunt cam aceleași ONG care au militat pentru scoaterea religiei din școli și eliminarea icoanelor din unitățile școlare. Totul e atât de evident…

Cine ignoră faptul că țările nu au prieteni, ci doar interese, așa cum spunea De Gaulle, e fie limitat, fie ticălos!

Felicitări, Timișoara!

Timișoara trăiește astăzi un moment unic, meritat și necesar, după ani de zile de tranziție, de regres, de…aproape uitare. Astăzi, orașul care a dat startul schimbării democratice a României a fost desemnat drept Capitală Europeană a Culturii 2021. Poate acum e șansa cea mare pentru Timișoara, poate reușim să trezim acel spirit bun și real al orașului. Azi, după mai bine de 20 de ani, mi-am amintit de un concert susținut de Celelalte Cuvinte la Sala Olimpia, undeva la începutul anilor ’90, cu publicul care nu mai avea loc, cu un cordon de jandarmi în fața rockerilor dornici de libertate și muzică, cu o sonorizare modestă, dar cu o trupă formată din super instrumentiști, dedicați și talentați. Senzația trăită atunci, la fel ca cea de la ultimul Tim Rock (când i-am descoperit pe Survolaj), mă va urmări toată viața. În cel mai bun sens…Și tot azi m-am gândit la scriitorii și artiștii timișoreni – actori, muzicieni, balerini, dansatori, pictori – care-și aduc talentul și emoția în fața oamenilor cetății, fără să aștepte nimic, decât (eventual) aplauze. Așa cum merită azi Simona Neumann.

Timișoara nu e orașul cocalarilor, nici a fanilor „artiștilor de carton”, difuzați la greu de mainstream media și care sunt invitați, an de an, la sărbătorile orașului. Timișoara a dat cel mai greu nume al rock-ului românesc – Phoenix, e leagănul Pro Musica, e startul lui Teo Milea, e urbea lui Ilie Stepan, a lui Horea Crisovan, e parchetul campionilor mondiali antrenați de Horia Preda – Alex Miculescu și Andra Păcurar -, e municipiul în care neobositul Marius Giura luptă pentru evenimente muzicale de impact mondial, la fel ca îndrăznețul jurnalist Flavius Băican. Timișoara e și a scriitorilor Mircea Mihăieș, Daniel Vighi, Robert Șerban și a multor oameni de carte, profesori. Timișoara duce mai departe lecția de profesionalism a maeștrilor Iancu Liana, Ana și Francisc Valkay. Timișoara e mai interesantă (și) datorită regizorului Ion Ardeal Ieremia. Timișoara trebuie să demonstreze că poate să iasă din marasmul care a cuprins-o…Felicitări, Timișoara!

 

Rumeguș ideologic

Niciodată nu mi-au plăcut începuturile de an școlar, deși bucuria revederii colegilor era una cât se poate de reală. Faza clasică de start cu careul acela „strâmt și rece” nu m-a convins nici măcar în ciclul primar, unde probabil că naivitatea noastră și curiozitatea ar fi trebui să fie mai puternice decât discursurile inutile ale cadrelor didactice. Din fericire, în perioada respectivă nu aveam greaua misiune de a suporta și intervențiile politicienilor, deși erau inserate povești de adormit copiii despre cât de mult ne poartă de grijă partidul și oamenii săi. Acum, însă, asistăm la un concurs de demagogie în fiecare septembrie, fie că e 15 sau 12, în funcție de inițiativa vreunui vremelnic ministru. Poate mai util pentru elevi și cadrele didactice ar fi ca începutul anului școlar să debuteze cu acțiuni mai vesele, cu o socializare reală între copii și profesori, fără limbajul de lemn care generează tone de rumeguș ideologic. La pachet, în ultimii ani, participă și clerici la aceste evenimente, iar uneori acele slujbe improvizate durează mai mult decât timpul în care un copil ar putea să rămână atent. O rugăciune comună (doar suntem într-o țară creștină) poate ar fi mai nimerită. Nu vreau să generalizez, pentru că nu în toate școlile e spectacolul acesta grotesc în care joacă și politicienii; din fericire pentru școlile mai modeste – în care de multe ori se face carte cu adevărat – potentații zilei nu le calcă pragul la începerea școlii, iar festivitățile rămân astfel mai curate. În multe unități școlare de top (unde fițele unor profesori se combină cu fentele unor părinți care cred că sunt de condiție superioară) fiecare început de an școlar aduce cu sine un munte de ipocrizie și minciună. Colorat cu animatoare și interpreți ai unor personaje de desene animate. Excepțiile confirmă regula…

(preluare de pe youtube – scenă din filmul The Wall)

 

 

Oameni sau broaște?!

Dacă pui o broască într-o oală cu apă rece și apoi așezi recipientul pe foc, biata vietate va fierbe treptat fără să-și dea seama inițial despre ce e vorba…Dacă o arunci direct în apa fierbinte are șansa să sară din capcană și să-și scape viața. (exemplu întâlnit într-o conferință internațională)

Fără a intra în detalii concrete, atrag atenția – în calitate de publicist – că niciodată în România democrația nu a fost pusă în pericol real, așa cum se întâmplă de câteva luni. Cei care acum cred că e normal ca anumiți procurori să decidă dacă un om e vinovat sau nevinovat, dacă poate să voteze sau să candideze, fără să mai așteptăm decizia judecătorilor, s-ar putea trezi într-o situație similară cu cea a broscuței fierte la foc mic. S-ar putea să fie prea târziu, iar românii – care au trăit decenii de teroare și au cerut vot liber în ’89 – trebuie să-și apere drepturile câștigate relativ recent. Stat de drept fără vot liber și necondiționat nu există. Toate celelalte forme sunt abuzive, pentru că nu reprezintă voința cetățenilor. Iar votul cetățeanului trebuie să fie suveran!