Restaurarea

Restaura (cf. DEX): A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită.

Românii care în noiembrie anul trecut au crezut că „și-au luat țara înapoi” au votat, de fapt, pentru o restaurare în toată regula. Practic, în fiecare zi, fostul regim Băsescu – pe care mulți l-au considerat încheiat – revine la pârghiile puterii. Nu insist, pentru că nu are sens. E suficient să sesizăm doar că aproape toate criticile presei de tip mainstream se îndreaptă asupra PSD și PNL. Despre PDL nu mai vorbește aproape nimeni. Sigur că nici nu se mai poate vorbi despre PDL din moment ce acest partid s-a transformat în PNL, pe care l-a și scos din familia liberalilor europeni și l-a expediat, în avans, la populari. Pedeliștii sunt specialiști în manevre de acest tip, doar au renunțat, în trecut, la social-democrație și au virat la dreapta, după care și-au schimbat sigla după ce portocaliul ajunsese să fie o culoare urâtă de mulți români. 2015, însă, este anul PDL în România!

Sigur că acest lucru nu era posibil dacă PSD stătea pe propriile picioare și dacă (încă) partidul aflat la putere ar fi avut o strategie clară după pierderea prezidențialelor. E adevărat că presiunea dosarelor este mare, însă corupți de talie mondială au și partidele care acum se pregătesc să guverneze, însă aceștia dau lecții în Parlament pentru că pe moment sunt protejați. Pe moment, doar. Probabil că acum e momentul ca Partidul Social Democrat să realizeze că anul viitor sunt alegeri locale și parlamentare și să aibă inspirația să le abordeze singur, așa cum e de fapt de 25 de ani. Fără partidulețe lipite sau candidați vopsiți pe moment. E șansa PSD de a se prezenta în fața electoratului cu bune și rele. Însă fără vreo alianță, așa cum a făcut din 2004, cu mici formațiuni care nu sunt capabile să abordeze alegerile individual. Se știe de ce toți liderii de până acum – Adrian Năstase, Mircea Geoană și Victor Ponta – au acceptat combinațiile cu partide precum PUR (PC) și UNPR. Indiferent dacă scorul electoral va fi unul bun sau slab, e important ca PSD să-și asume apartenența la familia social-democrată europeană. Singur…Din opoziție se poate construi mult mai ușor. Pleacă oportuniștii, se validează adevărații lideri locali, dar mai ales se confirmă consecvența și forța structurilor din teritoriu. Are oare PSD forța să acționeze în acest fel? Rămâne de văzut…

Noaptea minții

Rețelele de socializare au explodat, zilele acestea, în culorile curcubeului, după ce justiția americană a decretat că în toate statele UE căsătoriile gay sunt legale. Milioane de oameni au ales să-și schimbe imaginea de profil cu o variantă foarte colorată, cu trimitere la curcubeu, simbol adoptat de comunitatea mondială LGBT. Fenomenul ia amploare, precum un incediu de pădure. Gălăgia aplaudacilor prinși în turma mainstream e teribilă, însă cei care înțeleg că viața nu e o iluzie și că valorile nu pot fi răsturnate la comandă probabil că își amintesc de acest pasaj din Biblie:

„Va fi deci curcubeul Meu în nori şi-l voi vedea, şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi pământ, şi tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pământ!“

Facerea 9, 16

E simplu de dedus că procesul de inversare a valorilor umanității trece probabil prin cea mai teribilă fază, însă am convingerea că parcurgem un moment anticipat în cărțile sfinte ale creștinismului, iar după furtună va răsări soarele. Până atunci trebuie să rămânem ancorați în realitate și bun simț, pentru că probabil va urma legalizarea căsătoriilor între oameni și animale și, previzibil, o acceptare tacită a pedofililor în societate. Așa cum decizia Curții Supreme a SUA nu poate sfida parcursul firesc al vieții și familia tradițională, tot așa preluarea abuzivă a ideii de curcubeu de către comunitatea LGBT nu poate reprezenta mai mult decât a însemnat crucea întoarsă, simbolul mișcărilor sataniste, care în timp și-au dovedit lipsa de impact…

Mântuitorul Hristos vorbește în Evanghelia după Matei despre „urâciunea pustiirii” care va sta în „locul cel sfânt”. Abia acum, după 2000 de ani, e clar, ca lumina zilei, acest mesaj. Ce reprezintă o uniune, legalizată fie ea, între două persoane de același sex dacă nu o „urâciune a pustiirii”, având în vedere că sensul primordial al uniunii dintre un bărbat și o femeie e acela de a procrea?! Este evident că așa-zisa familie homosexuală va rămâne pustie pentru totdeauna, indiferent câtă propagandă meschină i se face în prezent. Ce e „locul cel sfânt” pentru un om? Sigur că familia…Care nu poate fi înlocuită de nimeni și de nimic.

 

Kehlsteinhaus/Eagle’s Nest

Berchtesgadener Alpen. Bayern.

Vă recomand

Imagine Dragons, o trupă americană de rock lansată în Las Vegas în anul 2008. După succesul cu albumul „Night Visions” din 2012, cu care a ocupat câteva poziții în Billboard, anul trecut trupa a scos pe piață „Smoke + Mirrors”, o producție bine ancorată în zona post rock, cu influențe electro și alternative.

Greu de acceptat

Cu asemenea declarații, parlamentarii nu vor deveni niciodată credibili. Marius Manolache, deputat PSD:

„Eu cred că nu putem să punem egalitate între un demnitar, înalt funcţionar public, care are o răspundere extraordinară şi un cetăţean normal, fie el muncitor, inginer, medic, şamd.”

Din păcate, decredibilizarea Parlamentului lovește exact în ideea de democrație și stat de drept. Forul legislativ trebuie să rămână instituția cheie în România, iar cei care cred că dacă au ajuns parlamentari sunt superiori celorlalți cetățeni, ar trebui să nu mai candideze niciodată pentru vreo funcție aleasă.

De 90 de ani în slujba democrației

Fundația Friedrich Ebert (FES), cea mai veche fundație politică germană, împlinește 90 de ani de când promovează democrația socială prin susținerea valorilor: libertate, echitate socială și solidaritate.

Valul de ură

Mă întrebam, zilele trecute, de unde vine oare acest val de ură care străbate societatea românească? Nevroza pare să cuprindă întreaga țară, iar românii sunt prinși într-un vârtej dement care are o forță destructibilă greu de stăvilit. Pe micile ecrane se revarsă, zilnic, minute întregi de ură; e scandal între „vedetele” de carton din show-biz(sic!), circ între fotbaliștii fără performanțe, război total între politicieni, etc. Dacă marele vizionar Orwell anticipa în opera sa introducerea prin intermediul media a „minutului de ură”, necesar pentru manipularea cetățenilor, la noi se practică ziua de ură. În fiecare zi!

Scriam, la un moment dat, despre atacul televiziunilor împotriva oamenilor. Cred în continuare că nici un alt popor din Europa sau de pe alt continent nu ar rezista asaltului mediatic halucinant care este exercitat, zilnic, ceas de ceas, minut cu minut, la adresa cetățeanului român. Nu doar televiziunile agresează și modifică percepția despre viață a oamenilor, ci și posturile de radio. Cu mici excepții, dacă pornești radioul dimineața constați că realizatorul urlă (la propriu) în microfon, face tot soiul de remarci de tip autobază și apoi, invariabil, aruncă cu noroi în concurență sau în politicieni. De parcă aceștia din urmă – cu toate minusurile lor – au venit aici de pe altă planetă. Comportamentul românilor care fac politică nu diferă cu nimic de cel al românilor care doar comentează de pe margine.

Cum ieșim din această nebunie e greu de spus, atâta vreme cât reglementările de conținut nu se aplică, iar audio-vizualul românesc se zbate într-o mocirlă aproape imposibil de depășit.

 

Încă există presă la Timișoara

La Timișoara, la fel ca peste tot în țară, presa locală nu se află în cea mai fericită perioadă. Totuși, încă există jurnaliști care își înțeleg rolul și își asumă responsabilități.

Cine vorbește în numele poporului?

În tabăra Opoziției se simte un val de bucurie moderată în perspectiva unei potențiale preluări a guvernării. Deși Parlamentul e încă sub controlul majorității construite în jurul PSD, „noul PNL” speră că presiunea exercitată pe toate canalele asupra premierului Victor Ponta va conduce la căderea Guvernului. Inevitabil, au apărut liste scurte cu posibili miniștri, iar în teritoriu peneliștii de rit vechi sau nou își fac o serie de calcule, sperând să revină la butoane. Până aici nimic nou sub soare, așa se întâmplă de 25 de ani. Programul de guvernare, strategia pe termen scurt, mediu și lung sunt termeni prea complicați pentru niște politicieni cărora Opoziție nu le priește. Cei mai vocali, după cum vedem, sunt foștii pedeliști, de fapt ei conduc ofensiva împotriva premierului Ponta. Cap coloană este Vasile Blaga, conducătorul de oști băsiste încă din anul 2004, cel care a coordonat toate campaniile electorale ale lui Traian Băsescu și care mereu vorbește despre statul de drept. Nu intrăm în problemele pe care oameni din familia domnului Blaga le au cu justiția, așa cum nu e cazul să analizăm dosarul construit în jurul lui Victor Ponta. Problemele justiției trebuie rezolvate acolo și nu în public.

Politic, însă, nu putem să nu observăm derapajul grav în care a intrat Opoziția, dar și președintele statului care, indirect, face un tandem cu Vasile Blaga. Acelaș lider pedelist care în anul de grație 2012 a venit în județul Timiș să candideze pe un colegiu pregătit de colegii săi din PDL în speranța că va prinde un mandat în Senatul României. A fost ales colegiul Sânnicolau Mare, controlat până atunci de deputatul Alin Popoviciu, considerat încă fief PDL, probabil cel mai puternic din țară din moment ce însuși Blaga a venit aici. Pedeliștii doreau ca măcar Blaga să se califice prin votul popular. Nu a fost să fie! Realitatea votului a fost una cruntă pentru directorul de campanie al lui Băsescu, Blaga fiind învins la scor de un outsider în politică, actualul senator Marcel Suciu, care i-a administrat o cruntă înfrângere fostului ministru de interne. Era de notoritate în timpul campaniei electorale faptul că PDL nu reușea să strângă nici măcar 50 de oameni pentru obișnuitele întâlniri electorale din căminele culturale sătești. Oamenilor le era rușine să gireze un partid care a luat cele mai proaste măsuri economice și sociale și care, ulterior, s-a dovedit a patrona un sistem incredibil de sifonat bani publici prin intermediul retrocedărilor. Totuși, redistribuirea și-a spus cuvântul și domnul Blaga a ajuns senator de Timiș.

Am rememorat acest episod pentru că ne întrebăm la fel ca mulți alții care e legitimitatea populară a celor care conduc ofensiva împotriva premierului Victor Ponta, votat totuși anul trecut de milioane de români. Oare de ce își asumă oameni ca Vasile Blaga faptul că vorbesc în numele poporului? Care popor când ei nu au fost votați nici măcar de membri de partid în 2012?! Chiar nu suntem o națiune de proști și orbi ca să credem că domnul președinte Iohannis a câștigat alegerile datorită PDL. Și atunci de ce tocmai pedeliștii sunt cei care vor cu orice preț să dărâme Guvernul unei țări stabile și sigure. Încă…

Ce alegem?

Manipularea la care sunt supuși românii de ani de zile e mai periculoasă decât propaganda comunistă. Atunci, oamenii știau că e vorba de exagerări și minciuni. Acum, însă, efectul manipularii e mult mai nociv, pentru că unii dintre cetățeni chiar cred ceea ce li se livrează zilnic prin intermediul media. Și chiar se încolonează disciplinat în turmă. Azi, trăim un asemenea moment: avem un premier care guvernează bine, o majoritate coerentă în Parlament, România e cea mai stabilă țară din această zonă a Europei; de partea cealaltă avem Opoziția condusă de personaje corupte încă din mandatele Băsescu, un președinte care se chinuie să confirme un vot uriaș popular și cam atât…Ce alegem?