• About

VioBota

~ Media. Muzica. Atitudine.

VioBota

Arhive lunare: iulie 2020

…and Justice for All

30 Joi iul. 2020

Posted by viobota in Blog

≈ Scrie un comentariu

Înainte de a reveni în Europa, mai rămânem două zile în Statele Unite. Metallica! Primul contact a fost cred în 1987, într-o vară, când un amic a primit o casetă audio din RFG(Republica Federală Germania, pentru cei mai tineri) pe care era înregistrat Master of Puppets. Din start am privit trupa cumva instituţional, asta a fost prima impresie. Virtuozitate, viteză maximă, traforaj cum spuneam noi, voce adecvată contextului şi evident o forţă cumva magnetică a muzicii. Lipsea emoţia. Dar…a venit primul clip, vizionat doi ani mai târziu, tot graţie televiziunii vecinilor sârbi. One. Altă perspectivă, un univers nou – And Justice for All, 1988. Ce a urmat seamănă poate cu povestea multora dintre noi în raport cu Metallica. Marea satisfacţie este că anul trecut i-am văzut live la Bucureşti. Mâine oprim încă o staţie pe teren american şi apoi traversăm Oceanul înapoi.

8 mai 2020/Facebook

Publicitate

Keep the Faith

30 Joi iul. 2020

Posted by viobota in Blog

≈ Scrie un comentariu

Rămânem pe tărâm american şi azi. În 1992 mi-am cumpărat tot de la RockARolla o casetă video cu filmul Woodstock. Luni la rând am urmărit producţia realizată în 1970 despre celebrul festival din 1969. Printre editorii documentarului, un reper în materie de film-concert, se numără şi un domn pe numele Martin Scorsese. Auzisem de fenomenul Woodstock, iar după ce am văzut filmul am început să caut artiştii care au performat acolo. S-a schimbat şi ţinuta, de la blugii plini de lanţuri la haine hippie. Anterior am avut scăzută media la purtare în clasa a noua, în 1990, pentru că purtam părul lung, aşa că fiind deja la doi ani de la Revoluţie nu prea mai aveau treabă profesorii cu pletele noastre. În plus aveam un diriginte nou, super de treabă, care înţelegea nevoia de exprimare liberă a elevilor. Pentru mine, Woodstock a reprezentat America cu care mereu m-am identificat. Nu am rămas blocat doar în zona artiştilor simbol ai mişcării hippie, ci am pendulat între muzica americană de final al anilor ’60 şi hard rock-ul promovat de optzeciştii cu plete oxigenate. Inevitabil, am descoperit Bon Jovi, iar trupa a rămas una dintre cele mai ascultate şi azi. În plus, am avut marea şansă să îi văd live de două ori. Tot datorită lui Jon Bon Jovi m-am tuns după apariţia albumului Keep the Faith. Rock-ul şi fanii săi intrau într-o altă eră.

7 mai 2020/Facebook

Dincolo de Ocean

30 Joi iul. 2020

Posted by viobota in Blog

≈ Scrie un comentariu

Astăzi trecem Oceanul. Au făcut-o The Beatles, Rolling Stones, Led Zeppelin, The Who, Joe Cocker, Eric Clapton, U2 şi mulţi alţi giganţi ai rock-ului britanic. Unii pentru faimă, alţii pentru a experimenta la rădăcinile acestui fenomen planetar. Totul practic a pornit de acolo, de la Blues, de la muzica tristă care a însoţit generaţii de sclavi ce îşi cântau drama. Apoi au venit ritmurile şi atitudinea country şi am ajuns la rock’n’roll. Robert Johnson, BB King, Muddy Waters, John Lee Hooker, Chuck Berry, Jerry Lee Lewis, Elvis, Johnny Cash, Bo Diddley, Roy Orbison, Little Richard, mai apoi Jimi Hendrix, Joan Baez, Bob Dylan, Janis Joplin, JJ Cale, The Doors…toţi au contribuit la dezvoltarea şi răspândirea muzicii rock pe planetă. Lor li se adaugă Bruce Springsteen, ZZ Top, Bon Jovi, Guns’n’ Roses, Metallica, The Killers…despre muzica americană şi influenţa artiştilor din SUA se poate vorbi la nesfârşit.

6 mai 2020/Facebook

Rock versus Punk. Pacea DM

13 Luni iul. 2020

Posted by viobota in Blog

≈ Scrie un comentariu

La finele anilor ’80, începutul anilor ’90 exista o dispută conceptuală între rockeri şi punkeri la Timişoara, care uneori se termina cu împărţitul de pumni şi picioare. Era o formă de teribilism al ambelor tabere la care s-a renunţat rapid. Mai ales că muzica punk era coaptă tot în cuptorul rock însă de artişti care uneori făceau caz de neîndemânarea lor instrumentală. Dar punkerii au venit şi completat mesajul social al muzicii rock care era într-un fel de prizonierat de lux al marilor titani din anii ’70. Punk-ul a vorbit despre tot ce nu mergea bine în societate, despre ipocrizia politicienilor şi nedreptăţile zilnice. În acest context, o trupă britanică a reuşit să se impună folosind sintetizatoarele şi abordând un look punk, evitând pe cât posibil chitara. Vocea foarte bună a solistului, combinaţia dintre pop, new wave şi ritmurile potrivite pentru pogo i-au propulsat rapid pe piaţa muzicală. Cu un ucenic vrăjitor care a pus bazele primelor albume, succesul nu s-a lăsat aşteptat. În 1990 s-au apropiat pentru prima dată foarte uşor de sonorităţile rock, pentru ca trei ani mai târziu să vină cu un album alternative rock care a spart toate barierele convenţionale.

5 mai 2020/Facebook

Abonează-te

  • Intrări (RSS)
  • Comentarii (RSS)

Arhive

  • iulie 2020
  • iunie 2020
  • mai 2020
  • decembrie 2019
  • noiembrie 2019
  • octombrie 2019
  • august 2019
  • iulie 2019
  • mai 2019
  • aprilie 2019
  • februarie 2019
  • decembrie 2018
  • octombrie 2018
  • iulie 2018
  • iunie 2018
  • martie 2018
  • februarie 2018
  • ianuarie 2018
  • decembrie 2017
  • iunie 2017
  • mai 2017
  • aprilie 2017
  • martie 2017
  • februarie 2017
  • ianuarie 2017
  • decembrie 2016
  • octombrie 2016
  • septembrie 2016
  • august 2016
  • iulie 2016
  • iunie 2016
  • mai 2016
  • aprilie 2016
  • martie 2016
  • februarie 2016
  • ianuarie 2016
  • decembrie 2015
  • noiembrie 2015
  • octombrie 2015
  • septembrie 2015
  • august 2015
  • iulie 2015
  • iunie 2015
  • mai 2015
  • aprilie 2015
  • martie 2015
  • februarie 2015
  • ianuarie 2015
  • decembrie 2014
  • noiembrie 2014
  • octombrie 2014
  • septembrie 2014
  • august 2014
  • iulie 2014
  • iunie 2014
  • mai 2014
  • aprilie 2014
  • martie 2014
  • februarie 2014
  • ianuarie 2014
  • decembrie 2013
  • noiembrie 2013
  • octombrie 2013
  • septembrie 2013
  • august 2013
  • iulie 2013
  • iunie 2013
  • mai 2013
  • aprilie 2013
  • martie 2013
  • februarie 2013
  • ianuarie 2013
  • decembrie 2012
  • noiembrie 2012
  • octombrie 2012
  • septembrie 2012
  • august 2012
  • iulie 2012
  • iunie 2012
  • mai 2012
  • aprilie 2012
  • martie 2012
  • februarie 2012
  • ianuarie 2012
  • decembrie 2011
  • noiembrie 2011
  • octombrie 2011
  • septembrie 2011
  • august 2011
  • iulie 2011
  • iunie 2011
  • mai 2011
  • aprilie 2011
  • martie 2011
  • februarie 2011
  • ianuarie 2011
  • decembrie 2010
  • noiembrie 2010
  • octombrie 2010
  • septembrie 2010
  • august 2010
  • iulie 2010
  • iunie 2010
  • mai 2010
  • aprilie 2010
  • martie 2010
  • februarie 2010
  • ianuarie 2010
  • decembrie 2009
  • noiembrie 2009
  • octombrie 2009
  • septembrie 2009
  • august 2009
  • iulie 2009
  • iunie 2009
  • mai 2009
  • aprilie 2009
  • martie 2009
  • februarie 2009
  • ianuarie 2009
  • decembrie 2008
  • noiembrie 2008
  • octombrie 2008
  • septembrie 2008
  • august 2008
  • iulie 2008
  • iunie 2008
  • mai 2008
  • aprilie 2008
  • martie 2008
  • februarie 2008
  • ianuarie 2008
  • decembrie 2007
  • noiembrie 2007
  • octombrie 2007
  • septembrie 2007
  • august 2007
  • iulie 2007
  • iunie 2007
  • mai 2007

Categorii

  • Blog
  • la zi

Meta

  • Înregistrare
  • Autentificare

Blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
  • Urmărește Urmăresc
    • VioBota
    • Alătură-te altor 61 de urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • VioBota
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară