Casete audio

Chiar şi după Revoluţie, în România era dificil să ai acces la muzica bună. Apariţia pieţelor adhoc de casete audio a fost o binecuvântare pentru pasionaţi. În Timişoara un astfel de loc a existat lângă staţia de tramvai din Piaţa 700. Cum treceam zilnic pe acolo de două ori în drum spre şcoală mă blocam minute în şir în faţa cutiilor cu bijuterii aduse din străinătate. Astfel că pe lângă colecţia de viniluri creştea şi cea a suportului pe bandă magnetică, mai ales că preţul era mai accesibil. În scurt timp, am reuşit să am colecţia de albume la zi pentru Queen şi U2. Din Polonia erau aduse casete, dar şi din Rusia, Bulgaria. Parte din casetele respective le-am folosit în a doua jumătate a anilor ’90 în emisiunile radio pe care le realizam.

2 mai 2020/Facebook

Publicitate

Lennon

John Lennon este artistul care a avut şi încă are cel mai puternic impact asupra mea. L-am descoperit prin clasa a zecea. Eram deja familiarizat cu planeta Hard/Heavy metal din universul Rock, iar Lennon m-a adus la origini. Dar nu neapărat la The Beatles, pentru că am devorat iniţial toate albumele lui solo, poveştile despre el, iar mai apoi am continuat să ascult şi trupa. M-am regăsit din toate punctele de vedere, inclusiv politic. Azi e 1 Mai, aşa că povestea muzicală merge mai departe cu primul meu vinil Lennon.

 

1 Mai 2020/Facebook

The Miracle

Poveştile cu muzică bună sunt mai mult decât amintiri frumoase, ele pot deveni refugii dintr-o lume dominată de consumerism. Queen este trupa care mi-a schimbat total percepţia legată de rock şi mi-a deschis noi orizonturi. Probabil şi pentru că am început cu The Miracle, un album în care trupa trece prin mai multe stiluri muzicale, de la hard rock, la funk, pop, rock progresiv. Era finalul anilor ’80, iar Freddie şi compania experimentau deja cu succes schimbările de stil, ajungând cea mai versatilă trupă rock din toate timpurile. După ce la debutul lor au mers pe linia hard rock, chiar heavy metal, dacă ne gândim la Stone Cold Crazy sau la alte bijuterii din perioada anilor ’70. Revenind la The Miracle, e primul vinil Queen pentru mine, pe care l-am cumpărat de la RockARolla în 1991. A fost prima vizită în universul deschis timişorenilor de Emil Biebel imediat după Revoluţie. De atunci mergeam cu bucurie pe fosta stradă Ceahlău de fiecare dată când ai mei îmi dădeau bani ca să îmi mai cumpăr câte un „disc”. Iar colecţia a tot crescut. Pentru un puşti de 16 ani întâlnirea cu rockerii de acolo, posibilitatea să cauţi printre cutii cu viniluri era magică. Atunci când aveai bani să îţi cumperi şi câte un tricou cu trupa favorită deja era un alt moment memorabil. Îmi amintesc că vinilul The Miracle nu avea coperta originală, ci doar una interioară, probabil se deteriorase, dar evident că l-am cumpărat, mai ales că era ziua mea de naştere. Prima achiziţie de la RockARolla. Imposibil de uitat.

30 aprilie 2020/Facebook

Metale grele

Circulă de câteva zile o ştafetă foarte faină printre iubitorii de muzică bună timişoreni. Concret, cel nominalizat trebuie să posteze imaginea unui album care a avut un impact semnificativ asupra lui de-a lungul timpului fără alte explicaţii. Respect evident regula, dar fac unele precizări, pentru conformitate „istorică”. Am descoperit muzica rock direct în zona ei cea mai „zgomotoasă”, adică am început de prin clasa a şaptea cu Motörhead, concomitent cu AC/DC, Warlock, ZZ Top. Asta ascultau mulţi tineri din Lenauheim, aşa am plecat la drum. Apoi, la Timişoara am descoperit un univers nou: Iron Maiden. Alte poveşti cu ritmuri rock, într-o postare viitoare, acum e timpul pentru o nouă copertă de album, cu textul original al ştafetei muzicale.

28 aprilie 2020/Facebook

(album funcțional din colecția personală, achiziționat de la RockARolla, undeva la începutul anilor ’90)

O altfel de istorie rock

20 de albume, în 20 de zile. O provocare între pasionaţii de muzică a fost lansată recent pe Facebook. Am fost nominalizat de un amic, Artur C. Muller și am intrat într-un joc interesant, care în final arată ca o călătorie spre interior. Pentru că pe Facebook textele se pierd cumva, având în vedere dinamica platformei, am decis să le „salvez’, aici pe blog și poate să continui să scriu despre cea mai mare pasiune a mea, muzica. Mai jos e ultimul text din cele 20 de etape, iar albumul de final a fost „A Night at the Opera”, Queen. Au fost două formații cu două albume în topul personal, Pink Floyd și Queen. Pentru că cerința era legată de 20 de albume cu impact major, am încercat să respect cumva istoria personală a descoperirilor muzicale, ca urmare o să avem la început Motorhead, AC/DC, Def Leppard, Queen, pe la mijloc Led Zeppelin, John Lennon, cu „deviaționisme” spre U2, Depeche Mode și Billy Idol, cu o trecere prin perioada flower-power, iar spre final Deep Purple și Pink Floyd. Sigur că au rămas nenominalizate albume ale unor trupe și artiști cu cariere solo la care țin, cum ar fi Scorpions, Guns’n’Roses, Eric Clapton. O altă categorie ascultată vine din spațiul ex-iugoslav, Bijelo Dugme, Bajaga i Instruktori, Riblja Corba. De mâine,  o să postez câte un text, în ordinea în care au fost scrise pe Facebook, excepție făcând ziua de azi. Vor fi mai puțin de 20 de texte, pentru că în câteva cazuri doar am postat coperta vinilului și am nominalizat o altă persoană pentru a continua povestea personală.

15 mai 2020

Pentru mine a fost ca un început de călătorie spre interior, am redescoperit momente din trecut, care rezonează în prezent. Am încercat să le ordonez cumva cronologic funcţie de cum am descoperit un artist, o formaţie. Înainte de ’89 şi chiar mulţi ani după era dificil accesul la muzică, dar mai ales la istoria rock, la poveştile despre trupe. Nu exista Wikipedia, nu aveai la dispoziţie site-ul oficial. Am fost un căutător asiduu de date despre istoria rock, aveam în casă un fel de enciclopedie publicată în anii ’80 unde erau informaţii generale despre multe din formaţiile rock ale anilor ’60-’70, pe care am citit-o de nenumărate ori. A venit după ’90 emisiunea radio realizată de Florian Pittiş pe care o ascultam cu caietul în faţă şi pixul în mână. Ulterior au apărut reviste specializate traduse sau scrise în română. Până atunci împărţeam cu Mihaela, sora mea, reviste Bravo şi Popcorn aduse din Germania. Din când în când apărea pe la câte un amic şi revista Metal Hammer, pe care ne înghesuiam toţi băieţii. Revenind la ştafeta muzicală de pe Facebook, am decis să mut textele scrise pe blog şi poate să continui poveştile muzicale. Unele din vinilurile pe care le-am postat în această cronologie le-am primit cadou imediat după ’90 de la Valentina Oprea. Îmi aduc aminte exact de ziua în care mi-a pus în braţe un teanc de discuri, cu The Beatles, The Rolling Stones, Elton John, Bon Jovi, etc. Ce bucurie pentru un copil pasionat total de muzica bună.