Constat că există o tendinţă cel puţin curioasă în legătură cu raportarea celor interesaţi de politică la Victor Ponta. Orice alt lider politic poate să facă aproape orice joc/compromis, doar Ponta nu are voie. Deşi a avut un mandat de premier bun, poate cel mai bun după Revoluţie (spre deosebire de Adrian Năstase – care a guvernat bine – nu a cedat niciun monopol), totuşi Ponta e atacat din toate părţile. Aşa a fost şi când a condus guvernul. Cele mai penibile sunt atacurile care vin din interiorul Pro România, direct sau voalat. Fără Ponta, Pro România nu (mai) există. Acest partid a fost un fel de rău necesar pentru stoparea unui PSD care acţiona aberant şi abuziv şi încă mai e populat la vârf cu multe nulităţi, cu oameni care pe vremea lui Iliescu sau Năstase ar fi fost cel mult administratori de sedii ale partidului. Acum unii au ajuns miniştri, parlamentari, etc. Revenind la Ponta, dacă accepta să susţină guvernul desemnatului de serviciu ar fi fost atacat, dacă l-a refuzat e atacat. Întotdeauna calea de mijloc a fost cea mai complicată. Însă fără mijloc nu există cale în democraţie.
Calea de mijloc, cea mai grea
23 Miercuri oct. 2019
Posted Blog
in