La început a fost cuvântul…

Gravele probleme de exprimare ale unor politicieni actuali (cu funcții mari) ne indică nivelul extrem de scăzut al educației acestora. Nu din cauza emoțiilor vorbesc prost mulți dintre actorii publici. E vorba de un val nou în politică, format din descurcăreți dispuși să ocupe orice demnitate în stat, la ordinul celor care îi controlează. Dificultatea cu care comunică, clișeele utilizate, gesturile de vestiar sunt elemente ce definesc spațiul politic românesc. Despre privirea goală a unora nu are sens să mai discutăm. Încă din perioada biblică, cei care jucau în zona politică, erau buni oratori.

Dacă ne uităm spre toate celelalte țări din UE, vedem policitieni care vorbesc coerent, articulat, ferm, clar și concis. Nu doar spre Germania sau Franța trebuie să privim, ci chiar spre alte state ex-comuniste. Ca la noi, la nimeni…

Între 1995 și 2004 am lucrat în presă, iar apoi am revenit după 2008 până în 2012. Am participat, în anii ’90 cât am fost reporter de teren, la sute de conferințe de presă care au acoperit toate domeniile, de la politică, la justiție. Oamenii care veneau în fața jurnaliștilor vorbeau foarte bine. Pe atunci în Timișoara erau active partidele de dreapta – PAC, PNȚCD, PNL – dar și PDSR(PSD) ținea ritmul. Indiferent de partid, conferințele de presă erau pregătite serios, aveam parteneri de dialog erudiți, oameni citiți cum se spune, familiarizați cu biblioteca. Ulterior, ca realizator de emisiuni radio-tv am purtat dialoguri cu cei care făceau politică și pot să afirm că niciodată nu mi-a fost jenă de jena celor care se aflau în direct. Fiecare intervenție publică era pregătită serios și temeinic. Iar politicienii vorbeau fără să fie speriați că nu își mai găsesc cuvintele, fără să îi trădeze prostia și incultura.

Acum? Vedem semidocți cu aere de șmecheri sau isterici care se luptă cu presa. Prea puține excepții, prea puține…

Regresul clasei politice românești este mai mult decât evident, iar lipsa de viziune o constantă. Cu toate minusurile celor care au făcut politică imediat după Revoluție și au continuat în anii 2000, România a ajuns țară membră NATO și UE. Credeți că prezenta garnitură de politicieni (indiferent de partid) ar mai fi capabilă de un asemenea parcurs? Bieții de ei, habar nu au să vorbească, se chinuie să articuleze câteva cuvinte…unde să ducă țara asemenea oameni?

Anunțuri

Regionalizarea, unica opțiune (III)

Spectrul regionalizării administrative e foarte îndepărtat, iar acest aspect este sesizabil chiar zilele acestea. Protestele masive împotriva politicii de la București nu au atins, în niciun oraș, vreo idee legată de descentralizare. Manifestațiile antiPSD nu au nimic nou, la fel au fost cele din 2012 împotriva PDL și a lui Traian Băsescu, doar că acum asistăm la o lipsă totală de mesaj politic din partea străzii.

Chiar în orașe considerate cosmopolite, gen Timișoara, Sibiu, Cluj nu vedem nici măcar o opinie critică din partea organizațiilor locale ale partidelor tradiționale la adresa politicianismului gregar practicat la București. Nu doar la PSD sunt probleme, nici liberalii nu transmit vreo lumină în spațiul politic, iar despre alții nu cred că are sens să discutăm.

Toată suflarea românească interesată de zona politică se referă strict la București, la politica „dă pă Dâmbovița”. E comic să vedem cum filiale la rând se aliniază și nu ridică nicio problemă, speță către conducerea centrală a partidului, indiferent cum se numește acesta. E o tăcere generalizată, iar structurile locale ale formațiunilor parlamentare acceptă statutul de anexă la sediul central. Un fel de aplaudaci, care stau cu mâna întinsă spre București.

Pentru a schimba această situație cred că e bine ca discuția despre regionalizare să apară în presa locală, dar și în interiorul organizațiilor politice locale.

Va urma

 

Regionalizarea, unica opțiune (II)

Intoxicați de știrile exclusiv politice care inundă spațiul public, românii ignoră faptul că centralizarea administrativă de la noi e, în anumite entități, mult mai puternică decât în perioada comunistă. Ministerul Dezvoltării – indiferent de denumirea exactă și de partidul aflat la guvernare – e un exemplu clar privind centralizarea. Consiliile județene, ca să nu mai discutăm despre cele municipale, locale, au ajuns un fel de centre pentru inventariat propunerile de investiții, în timp ce toate aprobările se dau la București, la minister. Așa s-a ajuns în situația ca de la București să fie stabilit ce cămin cultural se modernizează sau ce școală va beneficia de reparații. Astfel, un funcționar dintr-un minister devine mult mai important și chiar mai reprezentativ decât un ales local sau județean. Grav e că prioritizarea proiectelor propuse de administrațiile din teritoriu e stabilită de oameni care nu au nicio legătură cu realitatea din teren.

Ne amintim cu siguranță că, ani la rând, s-a discutat despre nevoia de regionalizare, tema fiind folosită doar în campaniile electorale. Ulterior, legislația s-a complicat atât de mult, iar regionalizarea a fost pusă la sertar, pentru a fi scoasă patru ani mai târziu. Doar în perioada de dinaintea alegerilor.

La capitolul voință politică, toate formațiunile parlamentare din România au demonstrat că nu doresc sub nicio formă să lucreze la un cadru legislativ coerent, care să transforme regionalizarea într-o realitate. Nici nu ar avea cum să se întâmple acest lucru, având în vedere faptul că inclusiv organizațiile politice județene (filialele) suferă de o dependență totală față de nivelul central. Nici măcar listele de candidați pentru alegerile locale nu pot fi realizate prin voința exclusivă a organizațiilor județene, ci au nevoie de un fel de (supra)gir de la București.

Voi continua

Regionalizarea, unica opțiune (I)

Opoziția solicită alegeri anticipate după penibilul „triatlon” politic al PSD, partid care a câștigat zdrobitor alegerile locale și parlamentare din 2016, dar nu poate gestiona guvernarea. Mă rog…poate, dar există o agendă personală a celor câteva persoane care conduc acum formațiunea, iar singura lor opțiune de moment e să câștige timp. Pentru ce? Probabil că știu cei mai mulți dintre românii care au acces la internet.

Revenind la momentul actual, degeaba cere Opoziția anticipate, pentru că și dacă acestea ar avea loc tot nu s-ar schimba ceva major în bine în țară. Să facem un exercițiu de imaginație și să presupunem că la Palatul Victoria s-ar instala un guvern PNL-UDMR-PMP sau orice altă variantă. Credeți că va exista vreun demers legislativ serios, articulat pentru descentralizarea administrativă reală a României? Cu siguranță nu. Între 2006-2013, mai multe entități de tip guvernamental și/sau ONG din străinătate și din țară au declanșat diverse consultări cu factori politici, cu reprezentanți ai mass-media, cu oameni de afaceri pentru a vedea exact dacă România are vreo șansă să se descentralizeze. Demersul avea un singur scop: să se evite marea corupție care există de aproape trei decenii în multe straturi ale administrației centrale din România. Să nu presupunem cumva că aceleași metehne nu există și la nivelul județean, însă – din practica altor state – e mai simplu de limitat/stopat corupția într-o comunitate mică, decât într-o capitală. Mai ales dacă respectiva capitală e vestită pentru practicile fanariote.

Voi continua…

 

Herrenchiemsee

Palatele construite la ordinul regelui Ludwig al II-lea al Bavariei atrag anual milioane de turiști din lumea întreagă. Chiar dacă Neuschwanstein e cel mai cunoscut, una din insulele lacului Chiemsee din Bavaria găzduiește o capodoperă arhitectonică – Herrenchiemsee, o copie a celebrului castel de la Versailles.

Irepetabil

Evenimentul de sâmbătă de la sediul PSD Timiș va rămâne unic în istoria acestui partid. La Timișoara e aproape imposibil să mai stârnești emoții pozitive la adresa unui politician, cu atât mai puțin față de o formațiune politică, indiferent de orientarea doctrinară.

Timișorenii nu ies la vot de ani de zile, decât în număr foarte mic, nu mai girează în aplauze pe nimeni, pentru că de aici s-a dat startul Revoluției Române, iar ceea ce a urmat, în plan politic, a fost un fiasco, în ultimii 27 de ani. Adevărații timișoreni, dar și cei care au reușit să se adapteze la normele adevărate ale orașului nu merg după fentă, cum spun „miticii”. Revenirea lui Sorin Grindeanu acasă a debutat, încă de la aeroport, cu reacții de simpatie și susținere. Călători, personalul instituției, taximetriști, toți au ținut să îl salute, să-i transmită că îl apreciază. Pe facebook, oameni care îl contestau aprig în ianuarie și-au exprimat totala susținere. Ce a fost la sediul PSD Timiș e irepetabil pentru acest partid și în general pentru orice formațiune politică, după cum se poate vedea din imagini. Ce se va întâmpla cu Guvernul Grindeanu îi interesează mai puțin pe timișoreni. Ei au înțeles că acum au un bărbat politic adevărat care face parte din comunitatea lor. Iar asta contează mai mult decât orice altceva, pentru că niciun om politic timișorean nu a reușit să le redea speranța așa cum a făcut-o Sorin Grindeanu. Pot să îl înjure cei năimiți să facă asta cât vor, pot să îl excludă în CEx zilnic, timișorenii îl vor susține atâta vreme cât Sorin Grindeanu le va demonstra că nu renunță la principiile și valorile sale. Care, până la urmă, sunt ale noastre, ale timișorenilor.

Să nu vă fie frică

Actuala criză politică nu a fost generată de PSD în ansamblul său, ci de grupul restrâns care conduce acum formațiunea. La câteva zile după decizia inexplicabilă din CEx al PSD de distrugere (pentru că despre asta vorbim) a propriului guvern apar tot mai multe date care confirmă că principala miză a bătăliei din aceste zile e justiția. Există în România oameni politici de top care au dosare grele în justiție, care nu-și pot justifica averile colosale, care nu doresc ca România să rămână în siajul NATO și UE. Este evident acest lucru. Cum totuși de au reușit aceste personaje să declanșeze această uriașă acțiune de atac la adresa unui guvern legitim? Prin metode pur staliniste, evident adaptate vremurilor pe care le trăim:

1. Minciuna

– în CEx al PSD a fost prezentat un amplu raport de evaluare a activității Guvernului Grindeanu, care e de fapt o însăilare de date și cifre care nu au nicio legătură cu realitatea; documentul respectiv a fost prezentat de Darius Vâlcov, un personaj care a trecut deja prin arest, are probleme în justiție și nici măcar nu e membru PSD; în raportul respectiv premierului Grindeanu i se reproșează că nu a întărit relațiile economice cu Rusia!

2. Manipularea

– chiar în timpul prezentării evaluării în CEx pe diverse canale media au apărut diverși comunicatori care au invocat raportul, vorbind despre proasta guvernare, asta în condițiile în care aceiași indivizi lăudau, până mai ieri, performanțele Cabinetului Grindeanu

– imediat după celebrul deja CEx, au apărut purtători de mesaj din interiorul partidului, ministri în exercițiu încă, ce și-au asumat raportul; practic am asistat la o premieră mondială în care oameni din executive s-au autodetonat public;

– chiar dacă până la primul CEx opinia publică era asigurată că guvernul e functional, după ziua de miercuri, românii au aflat că de fapt totul e un dezastru și guvernul e incompetent; nici măcar creșterea economică, confirmată de Banca Mondială, FMI și alte organisme nu a mai contat; pe mainstream media s-a transmis că avem un guvern praf și pulbere, iar singurul vinovat ar fi premierul

3. Elementul surpriză

– ceea ce se anunța a fi o simplă execuție politică, prin eliminarea premierului Grindeanu și reinvestirea (teoretică evident) a unui nou guvern s-a lovit de atitudinea primului-ministru; Sorin Grindeanu a contraatacat la baionetă decizia CEx, cu argumente clare și a lansat, spre surprinderea tuturor, o provocare către liderul PSD Liviu Dragnea, pe care l-a acuzat că aruncă țara în criză; premierul s-a arătat dispus să demisioneze doar după ce președintele PSD ar face un gest similar;

– în ziua următoare, PSD a organizat un nou CEx, în care chiar l-au executat pe Sorin Grindeanu, prin excluderea din partid, chiar dacă premierul e membru de 20 de ani, a urmat toate etapele politice, de la membru simplu, până la consilier municipal, viceprimar, deputat, ministru și prim-ministru;

– Sorin Grindeanu a continuat atacul frontal la Liviu Dragnea, pe care l-a acuzat că aruncă România în haos, că nu gestionează partidul și că urmărește să acapareze toată puterea în România.

– ieri, primul-ministru a revenit la Timișoara, unde a fost așteptat de peste 600 de oameni, simpatizanți, membri ai partidului, dar și cetățeni fără carnet de partid, veniți din Timiș și Caraș-Severin, care și-au exprimat toată susținerea pentru el; pe lângă membrii simpli au fost toți primarii partidului din cele două județe, alături de cei doi președinți de consilii județene.

– pentru prima data în ultimii 27 de ani, la Timișoara, un lider pesedist a fost primit cu aplauze la scenă deschisă, într-o manifestare fără precedent;

– în mediul on-line s-a declanșat o amplă mișcare de susținere a premierului Grindeanu, cel care din poziția sa a transmis clar ideea că un grup care tine captiv PSD dorește să controleze întreaga țară

4. Delațiunile

– mișcarea de forță a lui Grindeanu a fost catalogată imediat de unii comentatori ca fiind susținută de serviciile secrete, de „sistem”, temă reluată de unii dintre comunicatorii de partid, care însă nu are niciun suport în realitate;

– numirea fostului premier Victor Ponta în funcția de secretar general al Guvernului a generat un val de manipulări și speculații, chiar dacă acesta a explicat foarte clar că a acceptat funcția temporar pentru a asigura funcționarea în regim de avarie a Executivului;

– refuzul ministrului comunicațiilor, Augustin Jianu, de a intra în jocul absurd al demisiei a fost de asemenea catalogată o manevră a serviciilor secrete;

– în tot felul de emisiuni tv, pe diverse portaluri de știri au apărut materiale prin care se transmite ideea că toată această situație e generată de ofițeri sub acoperire ai serviciilor secrete, că există companii de PR în spatele premierului și a lui Ponta și alte aberații, menite a ascunde de fapt realitate: Guvernul PSD a fost dinamitat din interior.

– au apărut informații aberante despre Sorin Grindeanu și minciuni prostești, cum ar fi cea potrivit căreia premierul e verișor primar cu Daciana Sârbu, chestiune care poate fi ușor verificată

– astăzi, pe un post tv s-a rulat informația potrivit căreia un avion de pe ruta Timișoara-București a așteptat 4 ore în aeroport pentru a urca în el premierul; informație contrazisă de un comunicat oficial al aeroportului și chiar de către cetățeni care au zburat cu acea cursă;

Dincolo de toate aceste elemente care indică foarte clar că nu a existat niciun motiv rational pentru dărâmarea Guvernului chiar de către partidul care conduce majoritatea parlamentară, este evident că statul e supus unui asalt concertat al unor grupări arondate unor personaje care vor să controleze justiția. Prin orice mijloace, cu orice preț!

Mesajul de la Timișoara al premierului transmite atât îngrijorare față de soarta țării, cât și speranță:

„Să nu vă fie frică!”