Un moment rușinos

În 24 martie 1999 Serbia a fost bombardată de statele aliate, în urma unei decizii politice eronate a cancelariilor occidentale. Au urmat zile de coșmar pentru vecinii României. Politica aberantă a autorităților de la Belgrad, combinată cu violențele care au aprins fosta Iugoslavie au condus la un demers militar care probabil se dorește a fi uitat de actualele democrații consolidate ale lumii. Într-un fel e bine că depășim etapele urâte ale istoriei, însă e la fel de important să nu le uităm. Probabil că niciun om de stat responsabil nu poate justifica bombardarea unei zone a Europei, în zorii anilor 2000, cu proiectile care conțineau uraniu sărăcit. Acum se știe că întregul conflict din spațiul fost iugoslav a avut responsabili politici în toate republicile, iar administrația de la Belgrad a comis greșeli și fapte impardonabile. Întreținute inteligent, cinic.
Și totuși…să bombardezi un bastion al democrației în perioada cea mai neagră a comunismului, care a acaparat estul și sud-estul Europei vreme de aproape 50 de ani, e imposibil de înțeles…

Un deceniu

Am lansat blogul în anul 2007, într-o perioadă în care presa tipărită încă avea impact, iar portalurile de știri (cel puțin în România) începeau să se dezvolte, însă erau departe de dinamica actuală.

Ani la rând, prin acest mijloc am reușit să mențin o legătură reală cu mulți dintre timișorenii (este cumva nișat involuntar) care mă cunoșteau din postura de realizator programe radio-tv și publicist local.

Undeva după anul 2011, unele texte publicate aici au avut ecouri la nivel național, fiind preluate, comentate, contestate, etc. Atunci când am scris, de exemplu, despre prospecțiuni, subiectul a ajuns inclusiv în presa internațională.

În cifre, după zece ani, lucrurile stau astfel: 2 473 postări totale, din care 2 000 de articole, sute de mii de vizitatori, un record de peste 24 000 de vizualizări într-o singură zi. Nu am promovat blogul niciodată prin mijloace de marketing, nu l-am optimizat, nu am cheltuit niciun euro, ci doar am scris…ceea ce voi face în continuare.

Din cele 2 000 de texte, am arhivat în jur de 200 care au avut impact major și de care mă simt legat. Am încercat și poate că din când în când am reușit să promovez valori, idei, principii. Azi evit să fac trimitere la vreun text pentru că toate pot fi găsite aici. Știu că sunt multe…dar blogul a reprezentat, în multe momente, o gură de oxigen pentru mine sau o fereastră deschisă prin intermediul căreia am transmis ceea ce am simțit. Fie că a fost revoltă, bucurie sau dezgust…

Spațiul public românesc e atât de otrăvit încât uneori mi-a fost greu să-mi păstrez echilibrul în scris. Îmi place să cred că am reușit, deși evident că nu toate articolele de aici reprezintă o reușită editorială. Multe sunt modeste, unele pot să pară plicticoase, dar am și câteva de care sunt mândru cu adevărat. În special cele în care am reușit să aduc perspective noi, unice de abordare a unor probleme sociale, politice sau economice. Cred că cel mai important aspect e legat de determinarea mea de a-i face pe oameni să treacă prin filtrul propriu de analiză (să gândească) temele importante supuse atenției publice.

Vă mulțumesc!

Dinți

După recentul text semnat de dl Liiceanu încep să cred că, în alte vremuri, acest filosof cu editură (fosta Editură Politică a statului comunist, privatizată imediat după Revoluție!) ar fi putut lejer să legitimeze prin scris fapte reprobabile. Poate chiar abuzuri…
Să faci comentarii jignitoare la adresa situației materiale a unor semeni, să batjocorești doct expresia facială a unor oameni este mai mult decât penibil, pentru un personaj cu atâtea fițe și pretenții. Consider că e vorba chiar de o respingere directă a principiilor și valorilor creștine, la care filosoful cu mașină germană face recurs, pentru a-și legitima un text care ne arată cât de mici și meschini sunt de multe ori cei care pretind că reprezintă elita. Vă recomand un fragment dintr-o conferință care a rămas memorabilă, în special datorită replicii pe care doamna Herta Muller, deținătoare a Premiului Nobel pentru Literatură, i-a oferit-o domnului cu editură (fostă de stat). Dacă ar fi să preluăm/parafrazăm limbajul domnului filosof am putea spune că doamna Muller i-a cam „spart fața” sau gura, iar de atunci mi se pare că e cam „știrb”…

 

 

Doamna Conway nu a greșit cu nimic

Senior advisor Kellyanne Conway (L) sits on a couch as U.S. President Donald Trump welcomes the leaders of dozens of historically black colleges and universities (HBCU) in the Oval Office at the White House in Washington, U.S. February 27, 2017. REUTERS/Jonathan Ernst

Râuri de indignare au curs în ultimele 48 de ore ca urmare a unei imagini cu o consilieră a președintelui Trump, aflată într-o postură considerată incedentă. Ecourile au lovit și România evident, unde zeci de comentatori, jurnaliști și probabil mii de cetățeni au criticat-o pe doamna Kellyanne Conway. Se știe doar că noi ne băgăm nasul peste tot, însă ignorăm bârnele din ochiul propriu. Din start, nu mi s-a părut nimic revoltător în poziția doamnei consilier. Iar după ce am văzut și alte imagini m-am lămurit că am asistat, din nou, la o isterie creată artificial la scară planetară. Stimați indignați, doamna Conway făcea o fotografie grupului de vizitatori ai Casei Albe. E simplu, trebuie să privim doar dincolo de marginea limitelor gândirii noastre.

consiliera-trump

(foto Reuters)

Ziua, ca judecătorii

Din păcate, abia acum vedem dimensiunea unor abuzuri care, pas cu pas, ni s-au prezentat drept acțiuni firești, normale, europene și democratice. România pare că e forțată să uite rapid de trecutul său totalitar, având în vedere că, în ultimii ani, s-a insinuat o putere nelegitimă, care a împărțit corupții în buni și răi, care a anulat, la propriu, voința cetățenilor exprimată prin vot. E vremea ca țara să intre în normalitate, instituțiile democratice să-și preia misiunile constituționale, corupții să răspundă egal în fața judecătorilor, iar procurorii să-și asume responsabilitatea faptelor și acțiunilor.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a decis: Curtea a constatat că a existat și există un conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcția Națională Anticorupție şi Guvernul României, generat de acțiunea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcția Națională Anticorupție de a-și aroga atribuția de a verifica legalitatea și oportunitatea unui act normativ, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr.13/2017, cu încălcarea competențelor constituționale ale Guvernului și Parlamentului, prevăzute de art.115 alin.(4) și (5) din Constituție, respectiv ale Curții Constituționale, prevăzute de art.146 lit.d) din Constituție.

Curtea Constituțională a constatat că aprecierea oportunității adoptării unei ordonanțe de urgență, sub aspectul deciziei legiferării, constituie un atribut exclusiv al legiuitorului delegat (Guvernul României), care poate fi cenzurat doar în condițiile prevăzute expres de Constituție, respectiv doar pe calea controlului parlamentar, exercitat potrivit art.115 alin.(5) din Constituție.

Pe de altă parte, sub aspectul controlului asupra legalității/constituționalității ordonanțelor de urgență ale Guvernului (atât sub aspectul procedurii de adoptare, cât și al conținutului normativ), singura autoritate abilitată să efectueze această verificare este Curtea Constituțională, nicio altă instituție publică neavând competența materială în acest domeniu.”

România, parte a Universului

Aștept zilele următoare ample articole dedicate situației (inacceptabile) de la București în următoarele publicații: Süddeutsche Zeitung, Die Welt, Frankfurter Allgemeine Zeitung. Aceste organe de presă au manifestat interes pentru lupta împotriva corupției din România, iar atunci când au simțit că poporul român riscă să derapeze din cauza politicienilor corupți au intervenit prompt și-au rupt din spațiul editorial select și au dat de știre lumii despre nenorocirile comise la București. Sunt sigur că și acum vom putea citi texte acide, inspirate, documentate despre știrea momentului în România. Cum care știre? Cea legată de descoperirea epocală anunțată, ieri, de NASA. De ce vă mirați? România face și ea parte din Univers…Vreau să văd ample reportaje în presa de top germană despre cum s-au bucurat sau nu românii de descoperirea epocală făcută de NASA…Dacă cumva știți voi că ar exista vreun alt subiect de interes la noi, poate anunțați presa internațională…
#rezist

Românii, operați „pe viu”

De 10 zile, România e sub asediu. Românii se luptă cu Românii, iar păpușarii stau și fac tot felul de calcule. Tabăra care a ieșit prima dată în stradă e vocală, simte că mânuiește mai bine vorbele, în timp ce generația părinților celor care se simt ca pe Maidan s-a mișcat mai greu. Asta e realitatea dacă ne uităm la tv și urmărim mediul on-line, care e mai otrăvit decât oricând. Și totuși…adevărul e dincolo de ceea ce vedem. Iar cei care ar avea ceva de spus nu mai pot fi auziți din cauza vuvuzelelor.

În România s-au introdus, în acest zile, concepte de o periculozitate extremă. De la expresia nazistă 100% „ciuma roșie” și până la folosirea copiilor în proteste politice trăim momente pe care nicio țară nu ar trebui să le (re)inventeze. Pentru că aceste practici, tendințe se insinuează discret, treptat și apoi pot conduce la drame și situații din care se mai poate ieși. Nicio ambasadă nu reacționează la sloganurile naziste, dar deja vedem cum se mișcă unii ambasadori unde „pică banul” (vorba lui Băsescu) și cum fac trafic de influență pentru diverse companii. Nu toți, dar unii practică deschis acest gen de „lobby”. În apaluzele unui cor de oameni neinformați și manipulabili. Așa se testează o națiune, o țară. Se fac probe, ca pe cobai.

Aici nu vorbim despre partide politice sau lideri, deja e vorba de viitorul nostru ca națiune și poate chiar de granițele care vor redesena România.

Îmi doresc să nu am dreptate și viitorul să mă contrazică, iar „ciuma roșie” să fie doar o expresie utilizată de niște repetenți la istorie…

#Grindeanurezistă

cheveres

În primele zile de mandat a avut situații de urgență în toată țara, din cauza vremii extreme. Drumuri blocate, viscol, nămeți de zăpadă. A gestionat totul eficient, cu calm, fără spectacol mediatic. Eficient. Apoi a urmat un atac politic concertat pe tema OUG 13, chiar înainte de adoptare. Totul a continuat cu un linșaj mediatic fără precedent (ca intensitate într-o perioadă scurtă de timp) în România postdecembristă. De la amenințări asumate cu moartea, până la valuri de ură transmise familiei. Ulterior, câteva zile, zeci de mii de oameni au protestat în stradă. Seară de seară, cu un repertoriu bine pus la punct, cu logistică, infrastructură, mesaje prestabilite, materiale de propagandă unitare, în multe locuri. Cele mai puternice lovituri publice au venit probabil de la Timișoara, unde a existat inclusiv o mobilizare (indirectă) politică împotrivă. Sâmbătă a luat (singur) decizia de a abroga OUG controversată. Protestele au continuat în forță duminică. Cu o furie și disperare din partea celor care le-au „pigmentat”. Cu o violență verbală care a atins foarte mulți funcționari din instituții și autorități cu atribuții guvernamentale, care nu au mai ținut cont nici de proceduri și regulamente, nici măcar de lege și au ieșit în stradă împotriva propriului guvern, practic. Astăzi, s-a confruntat cu o moțiune de cenzură. Le-a depășit, până acum, pe toate. #Grindeanurezistă

lansare-vi