Păsările de la Notre Dame

Scriam în urmă cu câțiva ani că asupra Europei creștine se desfășoară atacuri pe mai multe planuri. Din interior, gestionate de politicienii care au promovat o legislație anticreștină, antitradiție privind eliminarea oricăror simboluri religioase din instituțiile publice. Din exterior, au venit hoardele de imigranți necreștini din alte zone decât cele de război. În timp ce europenii moderni – francezii fiind primii, evident – renunță până și la denumirile sacre de „mamă” și „tată”, musulmanii din Europa își dezvoltă infrastructura lăcașelor de cult, ba mai mult preiau unele biserici, catedrale lăsate de izbeliște de europeni. Cât privește simbolistica religioasă se vede cu ochiul liber în orice mare oraș european, dar și în satele din Bavaria spre exemplu, că musulmanii nu renunță la portul și obiceiurile lor, doar creștinii sunt obligați să nu cumva să afișeze în locuri publice semne ale credinței lor. În tot acest balamuc atent construit de scoatere a creștinismului de pe continentul pe care l-a modernizat, ieri, în Săptămâna Mare a comunității catolice, Catedrala Notre Dame din Paris este distrusă de un incendiu de proporții. În imaginea de mai jos cred că cele trei păsări care se înalță dincolo de flăcări sunt mai grăitoare decât expresia dezastrului…asocierea cu Sfânta Treime alungată de mulți dintre europeni este greu de evitat, pentru că până și dispunerea în zbor a celor trei păsări este plină de simbolism. Renunțăm la moștenirea noastră spirituală sau luptăm pentru a o păstra?

Reclame

Pro România se ancorează în Timiș

Astăzi, deputatul Adrian Pau a făcut un anunț așteptat în mediile politice. S-a alăturat partidului condus de Victor Ponta, fiind – poate spre surprinderea unora – primul deputat PSD de Timiș care părăsește partidul de guvernământ. Pau este unul dintre parlamentarii care au avut constant poziții critice la adresa actualului mod de conducere a PSD, fiind cel care l-a susținut vocal pe fostul premier Sorin Grindeanu. Chiar dacă printre actualii parlamentari ai PSD Timiș sunt oameni pe care Ponta i-a susținut total în parcursul politic, Pau este primul care și-a asumat susținerea pentru Pro România, asta și din cauza faptului că este unul dintre parlamentarii care au reclamat modul haotic în care este condusă organizația Timiș a PSD, aflată într-o degringoladă totală. Pe lângă Pau, zilele acestea se pare că se vor alătura Pro România șefi de organizații locale din Timișoara și județ, dar și primari care nu se pot înscrie efectiv în partidul lui Ponta, pentru că și-ar pierde mandatul, dar sunt deja total angrenați în acest proiect politic.

Breșa din zid (II)

În timpul campaniei pentru referendum, au fost lansate zeci, sute de mesaje batjocoritoare la adresa celor care au susținut ideea modificării Constituției. De la virale, la texte gândite atent pentru a demobiliza. Au intrat în jocul bășcăliei tâmpe oameni care poate că atunci când se privesc în oglindă dimineața (nu pentru a face jocul cu Bloody Mary) au senzația că se uită la o persoană onestă. Dar, acum a fost momentul lor. De fapt, o gloată cu pretenții.

Ce a urmat:

  • Ministrul delegat pentru Afaceri Europene a anunțat depunerea în Parlament a proiectului de lege privind parteneriatul civil;
  • Consiliul Tineretului din România cere introducerea educației sexuale în școli;
  • Un psihiatru preluat pe larg de presa on-line a solicitat introducerea educației sexuale în școli înainte de clasa a V-a;

 

Breșa din zid (I)

Românii și-au produs o breșă uriașă în zidul care ne-a ținut cumva apărați de urgiile viitoare. În urmă cu o săptămână, s-a desfășurat singurul referendum din România inițiat de cetățeni, care însă nu a întrunit condițiile de prezență impuse de legislație. Referendumul a fost o reușită, dar strict pentru românii care cred în valorile creștine. Mai jos, câteva din elementele principale care au marcat referendumul pentru definirea căsătoriei:

  • Campania pro referendum a fost plină de greșeli de marketing comunicațional. Susținătorii căsătoriei au introdus în mod total eronat termenul „tradițional”, fapt care a generat o avalanșă de confuzii, unele naturale, altele răstălmăcite de propaganda gay (căsătoria există sau nu, ea nu poate fi mai tradițională sau mai puțin tradițională)
  • Campania de imagine a fost un fiasco. Au apărut imagini idilice cu familii îmbrăcate în costume populare și s-a insistat pe „tradițional”. Dacă ar fi existat un marketing profesionist ar fi fost pline orașele de bannere și mash-uri cu familii normale, cu tineri căsătoriți care beau un pahar de vin în mall, cu bunici care își duc nepoții la școală. Nu a fost să fie. Deși era ușor de anticipat că urbanul va depăși în prezență ruralul. A fost o comunicare ușor țărănească, fără rezultat.

Ticăloșii

  • A existat o contracampanie ticăloasă împotriva referendumului. În ea s-au aruncat de-a valma vectori de imagine ai tefeliștilor, ai mișcării antistatale #rezist, dar și toată garnitura LGBTQ din țară și străinătate, plus USR.
  • Liviu Dragnea a fost folosit ca „inamic public nr. 1” fiind lansată povestea mincinoasă potrivit căreia liderul PSD fură voturile și își rezolvă problemele în justiție. Doar cetățeni total neistruiți au putut să creadă această minciună ordinară. Însă la minciună au contribuit tot soiul de personaje cu pretenții, de la politicieni, la cântăreți de la „Zocea” României.
  • Opoziția din PSD. Toți liderii antiDragnea din Partidul Social Democrat au lăsat motoarele jos de tot și nu au mobilizat structura, pentru ca nu cumva șeful partidului să-și asume succesul. Din păcate, jocul politic a fost mai presus de interesul societății românești.
  • BOR. Biserica Ortodoxă Română are o mare responsabilitate în eșecul legal al referendumului. Scandalurile de tip Pomohaci, discursurile depășite de vremuri ale unor ierarhi, îmburghezirea (fanariotizarea) unor preoți și ierarhi ai bisericii au contribuit la lehamitea generală.

Despre referendum (via Facebook)

6 Octombrie

Răbdarea e una dintre virtuţile creştine. Abia mâine după slujba/predica de duminică, adică după raportarea BEC de la ora 14 vor putea cei mai sclipitori şi inteligenţi dintre români să deschidă şampania. Până atunci, noapte liniştită tuturor.

5 Octombrie

Referendumul pentru familie a fost iniţiat în urmă cu trei ani, iar demersul este unul cetăţenesc, primul de acest gen din istoria postdecembristă a României. În Parlament a fost susţinut de toate formaţiunile politice, cu excepţia USR. Toate cultele creştine reprezentate legal în România sprijină demersul. Ce avem în partea opusă? O minoritate zgomotoasă şi dezarticulată (nu mă refer la comunitatea LGBT!) care se opune demersului. Ieri, au ieşit cu o scrisoare şi câţiva publicişti, oameni din media sau din sfera culturală şi au lansat un apel pentru boicot. Pe unii dintre ei îi regăsiţi şi pe lista de boicotatori (sic) din 2012, când erau fani Băsescu. Şi pe alţii la propriu pe statele de plată a unor fundaţii finanţate de propaganda anticreştină europeană. Ce alegem?

5 Octombrie

Zilele acestea, am văzut modul de gândire a celor care pretind că reprezintă progresul societăţii româneşti. Ei ar dori să desfiinţeze la propriu votul cetăţenesc, pentru că îi deranjează. Lumea imaginată de acestia e una în care delictul de opinie trebuie pedepsit exemplar, în care pentru un denunţ ai putea să rămâi fară propriul copil minor şi în care bisericile ar trebui dărâmate pentru a face loc unor spaţii de relaxare. Toţi cei care susţin frenetic votul liber calcă pe memoria celor care au putrezit în închisorile comuniste aşteptând momentul în care românii pot să-şi voteze singuri destinul. Mai mult ca oricând, ieri, astăzi m-am gândit la cei numiţi Sfinţii Închisorilor. Oare dacă ar putea vorbi cu noi ne-ar spune să stăm acasă?

4 Octombrie

Dictatura istericilor

Au revenit în toată „splendoarea” lor. Istericii cu pretenţii progresiste se dau din nou în spectacol. Cu aerul lor de superioritate semidoctă jignesc, strigă, ţipă, ar vrea să desfiinţeze până şi elementul cheie al democraţiei: votul. Se folosesc de copii drept paravan pentru campaniile lor abjecte, compară Holocaustul cu un scrutin popular, amestecă idei şi concepte. Pe scurt: fac spume la gură. Pe care şi le spală cu băuturi carbogazoase produse de companii ce investesc în cea mai murdară campanie. La propriu şi la figurat.

30 septembrie

Dacă referendumul pentru definirea familiei e atât de inutil, nesemnificativ şi susţinut doar de retrograzi, de ce se face o campanie atât de isterică pentru boicotarea votului? Cât despre diversiunile legate de PSD, de Liviu Dragnea vă recomand textul de mai jos. E despre unii dintre susţinătorii de forţă ai referendumului. Surpriză: sunt americanii!

29 Septembrie

Cu cât se vor implica mai mult politicienii în campania pentru referendum cu atât mai mult va creşte numărul celor care vor boicota. E suficient ce au făcut în Parlament partidele care susţin demersul, mai departe efectul va fi contrar. Iar BOR ar trebui să-şi ţină în frâu ierarhii şi preoţii obişnuiţi să pupe inelul politrucilor locali. Parcă Mântuitorul Hristos a alungat schimbătorii de bani şi negustorii vicleni din jurul templului. Acum nu putem accepta să-i vedem pe continuatorii peste timp ai acestora la şedinţe politice transpartinice cu spatele la altar.

27 septembrie

Ultimele zile dinaintea referendumului vor scoate la lumină tot ce e mai urât în societatea românească. Vor urma manipulări incredibile, provocări, diversiuni. Lupta va fi teribilă. Aşa cum ne-a învăţat Mântuitorul Hristos, sunt vremuri pe care doar prin rugăciune şi înţelepciune la putem depăşi.

24 septembrie

Postarea mea de ieri a generat peste 100 de comentarii, semn că tema referendumului pentru familie stârneşte un interes major în societate. Acum, îi aştept pe cei care se cred evoluaţi şi moderni să comenteze pe marginea unei cărţi ce a înconjurat planeta. Ce am sesizat în ultimele zile: despre copii vorbesc în general oameni care nu au copii sau nu cresc copii…dar sigur că nimic nu îi opreşte să dea lecţii.

23 septembrie

Cei care susţin căsătoriile între persoane de acelaşi sex ar trebui să-şi asume şi libertatea adopţiilor de către cupluri gay. Diavolul este întotdeauna „politic corect”, aşa că stimaţi opozanți ai referendumului pentru familie renunţați la poveştile despre modernizarea societăţii şi mergeţi cu raţionamentul până la capăt. Şi încă ceva, nu mai denigraţi neamul din care faceţi parte!

Nevoia de alternativă

Epuizarea actualelor partide politice care activează în România ar fi trebuit să genereze mișcări civice din care să prindă contur alte forme de manifestare democratică. Din păcate, formațiunile care acum se prezintă ca alternativă nu fac altceva decât să fie copii nereușite ale vechilor construcții, centraliste, decuplate de agenda reală a oamenilor, conduse cu mijloace rudimentare, bazate pe raporturi de forță între sediul central și filiale.

Dacă în alte regiuni din România este aproape imposibil să ne imaginăm un partid care să reprezinte interesele unei comunități mai mici, bine definite, în zona de Vest lucrurile pot sta cu totul altfel. Intervenția capitalei în toate structurile economice și sociale, efectul mâinii lungi a funcționarului sau politicianului de pe Dâmbovița în fiecare sat, în orice primărie, școală sau spital deja irită. E prea mult. E ineficient și păgubos.

Chiar dacă acum băltește și e lipsită de spiritv civic, Timișoara ar putea da tonul unei platforme civice care să poată conta politic în alegerile din 2020. Un partid regional este nu doar util, dar absolut necesar, pentru că avem un model exersat cu succes, încă din anii ’50 în Bavaria, unde CSU dă tonul politicii de la Berlin de multe ori. Timișenii ar trebui să aibă forța să privească și spre alte orizonturi, să trimită la plimbare partidele cu șefi care tremură de teama unor teleormăneni sau ialomițeni. Nu e firesc ca toate deciziile luate pentru România să fie stabilite de personaje care provin din județele subdezvoltate ale țării. De ce să acceptăm ca un politician din Vaslui sau Olt să stabilească direcțiile de dezvoltare în Timiș sau în Caraș-Severin? De ce să meargă fiecare primar sau șef de instituție la București pentru orice aviz? Ce a adus capitala pentru locuitorii din vestul țării în ultimii 30 de ani? Nimic!

 

 

Omul care aduce ura

Cazul jurnalistului timișorean Dragoș Boța, a căruia mașină a fost incendiată în plină stradă acum două nopți, ne arată cât de multă ură s-a acumulat în orașul care a dat tonul democratizării României. În Timișoara există o sursă a urii publice față de jurnaliști de ani de zile. La început, toți am spus că este o toană de moment, că furnizorul de ură a avut un moment prost și că se va corecta. Mai apoi, unii au luat totul la mișto, au făcut caterincă, bancuri, virale pe net. Ulterior, presa centrală a descoperit că la Timișoara e unul cu funcție mare care poate fi făcut de cacao în fiecare zi aproape și l-au luat în colimator. Timpul a trecut, cel care inundă cu ură a continuat și i-a luat în vizor pe adversarii săi, alții decât jurnaliștii. Aceștia din urmă i-au dat replici peste replici, însă flegmele din spațiul public produse de cel care urăște au fost mult mai multe decât argumentele victimelor sale. Recent, ziariștii timișoreni au protestat în bloc la adresa celui care îi jignește, umilește și tratează cu dispreț general. Subiectul a ajuns în marile publicații internaționale, Reuters, RFI, Associated Press, etc. Degeaba! Să revenim în prezent la Timișoara. Arde mașina unui ziarist de investigații, singurul din oraș care îl deranjează cu adevărat pe omul care are ura în CNP, iar noi încercăm să mergem mai departe de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat…

Să ne întoarcem în 2012

În data de 18 mai 2012, am publicat un articol pe blog despre candidatul USL (PSD+PNL) la Primăria Municipiului Timișoara:

„Cred că de astăzi timișorenii care votează USL s-au liniștit. Candidatul penelist pentru funcția de primar al Timișoarei nu este cărunt! Știrea reprezintă, cred eu, cea mai tare informație politică din ultimii 22 de ani! Niciodată nu am auzit vreun candidat care să explice, într-o conferință de presă, cum se dă cu gel în zona tâmplelor, care e structura firului său de păr și dacă e sau nu cărunt. Astăzi, domnul Robu a făcut un exercițiu de intimitate incredibil.

Urmează, probabil, ca pe parcursul campaniei electorale să aflăm ce tip de șampon folosește liderul penelist, ce aftershave utilizează și, de ce nu, care este tipul de hârtie igienică pe care îl preferă. Dacă aveți senzația că textul meu reprezintă un pamflet de weekend dați un CLICK AICI! Și evident mergeți la vot pe 10 iunie. Domnul Robu nu e cărunt, e candidatul USL!”

Acesta a fost textul meu de atunci. Vă propun să revenim în prezent, la câteva fragmente din presa zilei:

In ultima vreme, mai precis, de vreo doua-trei saptamani, asist la o noua campanie extrem de virulenta la adresa mea. Aceiasi hateri dintotdeauna, unii platiti de grupurile de interese care nu-si pot face jocurile cu un om cinstit si corect ca mine, altii, adversari politici, altii frustrati din diverse motive etc, au fost si inca sunt mobilizati la maxim. Cineva spunea: ‘Daca te opresti sa dai cu pietre in fiecare caine care latra la tine, n-ajungi niciodata la destinatie’. Eu nu ma opresc si nu m-am oprit niciodata si astfel am ajuns la multe, multe ‘destinatii’ pe care, de-a lungul timpului, mi le-am fixat. Nu m-am oprit insa din mers, ‘am mai dat’, recunosc, ba cu o vorba, ba cu o … melodie etc. Acum dau din nou, de data aceasta, cu o alta compozitie proprie, intitulata ‘Spiritul adancurilor’, pe exceptionalele versuri de Nicolae Labis„, a scris Nicolae Robu vineri seara, pe pagina sa de Facebook, potrivit Hotnews.ro, care publică pe 23 februarie un articol pe acest subiect.

Câteva zile mai târziu, un nou episod, preluat de toată presa din țară:

Si nu ma refer la cele de la presa mizerabila, presa nepresa, de fapt, formata din paraziti sociali ce traiesc din taxa de protectie si taxa de asmutire! Aceasta presa nepresa nu merita luata in seama si stiu ca lumea nu da doi bani pe ea”, a scris primarul Timisoarei.

Ulterior, în conferința de presă, dl. Robu continuă:

Exista mai multe variante de prostitutie, nu numai pe centuri. Exista si altfel de prostitutie, care e cel putin la fel de grava. Eu n-am facut nominalizari, am scris clar: respect jurnalismul, respect jurnalistii, e o profesie care presupune foarte multe. Unii le au, altii nu le au. Eu n-o sa tratez niciodata egal pe toata lumea, pentru ca suntem la egalitate de sanse (…) Domnisoara, daca nu va convine, orasul are foarte multe puncte de atractie. Si asa, numai mizerii scrieti, pentru ca atata pricepeti, ca altfel nu stiu cum sa imi explic. Intr-o vreme scriati in acord cu realitatile. Dar probabil ca s-a schimbat ceva in privinta celor cu fise pe la vreun tonomat, nu la dumneavoastra, la vreun tonomat in oras. Sunt cel mai tare organism de presa din Timisoara”.