2015 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2015 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

Madison Square Garden can seat 20,000 people for a concert. This blog was viewed about 69,000 times in 2015. If it were a concert at Madison Square Garden, it would take about 3 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

Anunțuri

Vă recomand

Răsăritul lumii…

17 Decembrie

Timișoara își plânge singură morții. Ziua eroică de 17 Decembrie e expediată în jurnalele de știri ale dimineții în comentarii grăbite, seci, formale. În contextul necruțătorului val al ignoranței și prostiei fără margini care se manifestă, în ultimii ani, în spațiul public românesc poate că e mai bine să păstrăm amintirea celor care s-au jertfit aici, la noi acasă…

 

În mijlocul naturii

Despre social-democrație și acțiuni de dreapta

Ieri spre seară, am publicat un text critic pe Facebook la adresa unei acțiuni caritabile realizate de social-democrații timișoreni. Știu, pare paradoxal să critici o manifestare dedicată unei cauze nobile. Dacă aș fi putut să decupez fondul de formă, cu siguranță i-aș fi felicitat pe organizatori și participanți. Rezerva pe care o am și acum e legată de mai multe aspecte: locația ultraluxoasă, participanții din afara partidului, expunerea opulentă pe Facebook, dar mai ales fractura de logică între doctrină și acțiune. Partidele de stânga nu organizează baluri caritabile, pentru simplul motiv că partidele de stânga moderne nu consideră că persoanele nevoiașe sunt diferite de cele care au acces la resurse. Nu poți să pretinzi că ești de stânga și să cheltui pe ținută, machiaj și coafură triplul sumei pe care o donezi. Și încă ceva, partidele de stânga europene nu fac acțiuni destinate unor persoane care niciodată nu pot ajunge în locații de acest gen.

Supărarea mea (pot să îi spun și așa) rezidă și din comportamentul unor reprezentanți ai PSD Timiș, care se comportă de parcă ar fi elite. Oameni buni, stimați tovarăși, conceptul de „elită” e tot de dreapta, socialiștii adevărați se comportă la fel ca oricare cetățean responsabil și plătitor de taxe. Unii dintre cei care au polemizat pe Facebook încearcă să explice faptul că bogația nu e un lucru rău. Total de acord, numai că etalarea ei e un fapt cinic și oribil într-o țară atât de săracă cum e România.

Un alt aspect dezamăgitor e legat de corul lăudătorilor de Facebook. Probabil mulți dintre cititorii blogului meu sunt membri sau simpatizanți ai PSD. Îi rog să devină critici și în interiorul partidului, să își respecte șefii ierarhici (sper să existe și lideri printre ei), dar să îi combată cu argumente atunci când simt că ceva nu e în regulă. Zilele acestea, am urmărit cu mare interes dezbaterile din cadrul congresului anual al SPD, Partidul Social Democrat german. Acolo un tânăr i-a spus, în plen, domnului Sigmar Gabriel, actual vicecancelar al Germaniei, următorul lucru: „Gabriel, noi nu suntem aripa stângă a CDU, noi suntem SPD”. Poate că justețea afirmației m-a determinat să critic direct o acțiune care sigur că e lăudabilă pe fond. Nu însă sub forma unui bal caritabil. Lasăți balurile caritabile în seama companiilor private, a partidelor de dreapta, a structurilor de tip rotarian, etc. Stimați tovarăși, dacă al doilea om în statul german poate fi contrat la scenă deschisă de un simplu membru de partid, am rugămintea să îmi permiteți să vă critic în continuare atunci când consider că vă abateți de la valorile social-democrate. PSD e singurul partid politic din România, din punctul meu de vedere, așa că în simpla calitate de cetățean (pentru că nu sunt membru) consider că e și partidul meu!

Schroeder la Ziua SPD

Un eveniment politic plin de semnificații a avut loc, ieri, la Berlin. După opt ani de absență, Gerhard Schroeder, fost cancelar al Germaniei între 1998-2005, personalitate influentă la nivel internațional, a fost prezent la Ziua SPD, unde a susținut un discurs ce sigur va deveni de referință, mai ales că a evocat trei figuri remarcabile ale social-democrației germane:Günter Grass, Egon Bahr și Helmut Schmidt.

Le recomand social-democraților din România să urmărească cu atenție dezbaterile care au loc în cadrul conferinței anuale a SPD-Bundesparteitag. Astfel poate vor înțelege cum funcționează un partid modern social-democrat, cu mai multe platforme ideologice în interior, cu oameni bine pregătiți, cu personalități reale și nu inventate. În special tinerilor din PSD le recomand să fie atenți la ceea ce se întâmplă în interiorul celui mai puternic partid social-democrat din lume. Unul dintre tinerii care au luat cuvântul a spus o chestie foarte tare: „Gabriel (Sigmar-n.r.), noi nu suntem aripa stângă a CDU, noi suntem SPD”. Asta se numește democrație de partid. La ei, tinerii din partid sunt orientați mai degrabă spre limita stângă a doctrinei. Cei interesați pot găsi AICI discursurile traduse în engleză.

 

 

Au furat în aplauzele poporului

Legea „restitutio in integrum” se dovedește, de această dată cu probe zdrobitoare, că a fost un act îndreptat împotriva intereselor strategice ale României. Până în anul 2006, cei care demonstrat că au dreptul să-și recupereze bunuri, terenuri, imobile confiscate de regimul comunist aveau o serie întreagă de limitări; nu se putea retroceda decât cel mult 10 hectare. O limită rezonabilă. După apariția legii noi privind restituirea proprietăților – unică în forma sa, comparativ cu celelalte state foste comuniste – s-a declanșat o adevărată campanie de jefuire a statului român. Au fost constituite grupuri de falsificatori de documente, au fost inventați moștenitori, s-au modificat date personale, au fost cumpărate, la bucată, comisii de fond funciar, oameni din justiție, din politică, etc. Capetele care pică acum sunt o dovadă că rețeaua este funcțională și că adevărații beneficiari nu au ajuns încă să dea socoteală. Truică, Oltean, „Prins Paul” și alți băieți de genul acestora sunt angrenaje ale unui vast sistem, care trebuie eliminat până la capăt, iar sutele de milioane de euro furate de la stat recuperate de urgență. Nu sunt doar cetățeni români prinși în angrenaj, ci și societăți comerciale străine, grupuri de interesele politico-economice de la Bruxelles (care au făcut presiuni pentru adoptarea legii „restitutio in integrum”), angajați din sistemul bancar și ai unor instituții importante ale statului.

Pentru că trăim în cea mai surprinzătoare țară a Europei, probabil că nu ne miră acum să vedem că toate dezvăluirile de presă făcute în regimul Băsescu sunt confirmate la virgulă. Problema e că cei care au pus la cale acest diabolic mecanism de jefuire a României au câștigat în aplauze câteva alegeri (de două ori prezidențialele) folosind un discurs anticorupție. Cu voce tare, tupeu de borfaș și sprijin de la cel mai înalt nivel al statului, gulerele albe au acționat nederanjate de nimeni ani la rând, fix în aceeași perioadă în care românilor li se spunea să strângă cureaua pentru a putea depăși criza economică, iar poporul chiar o lua de bună. Înșelătorii românilor nu sunt, însă, doar politicienii transpartinici, corupții din justiție, funcționarii mituiți, ci și oameni din presă și lideri ai unor ONG, care au manipulat incredibil acest popor, făcându-i pe români să creadă că legea „restitutio in integrum” ne va aduce mai aproape de statele civilizate ale Europei, că plafonarea și apoi tăierea salariilor bugetarilor e o măsură salvatoare, că închiderea spitalelor e necesară și că toată corupția e în celelalte partide, cu excepția celor de dreapta. Și românii au aplaudat, au ieșit și atunci în stradă, s-au bucurat că au pensii mai mici și salarii și s-au trezit foarte târziu, ca de obicei. Cinismul „formatorilor de opinie” care au manipulat cu bună știință și chiar au făcut parte din rețeaua vastă infracțională depășește orice imaginație. Poate că e important, dincolo de acțiunea procurorilor și a ofițerilor de informații care se luptă să-i aducă în fața justiției pe hoții mari ai României, să nu uităm atât de ușor ce s-a întâmplat, atât de recent…

Lăsați instituțiile statului să lucreze

Iresponsabilitatea unor vectori de imagine și comentatori publici din România atinge cote greu de imaginat în ultima perioadă. La adăpostul rețelei de socializare Facebook, diverși analiști de ocazie combat aproape orice gest al instituțiilor de forță ale statului, dar mai ales acțiunile Serviciului Român de Informații. La fel cum s-a întâmplat în cazul extremistului maghiar arestat chiar de Ziua Națională, azi s-a umplut internetul de comentarii ironice sau chiar de acuze directe la adresa SRI și a procurorilor care l-au ridicat de la domiciliu pe un tânăr din Craiova suspectat de propagandă jihadistă. Evident că e imposibil ca cei care comentează atât de lejer pe marginea subiectului să aibă date certe despre activitatatea băiatului de 17 ani, de legăturile care ar exista între el și grupări teroriste, însă asta nu îi oprește să combată acțiunea SRI și DIICOT. În stilul original mioritic…Cred că societatea noastră o va lua razna de tot atâta vreme când oameni cu acces pe posturile de televiziune exprimă așa de lejer și iresponsabil opinii pe marginea unor evenimente care pot conduce la tragedii naționale.

Profilul atacatorilor extremiști din Franța și din alte state europene nu e unul foarte complex: tineri excluși social, cu tendințe infracționale, atrași de violență și dornici de afirmare. Iată ce spune o analiză Le Figaro, preluată în România de RFI:

„Internetul este metoda preferată de recrutare a jidadiștilor, esențial pentru cauză, peste 90% din recrutări făcându-se online. Raportul oferă o imagine detaliată a resurselor folosite de recrutori pentru a crea un „spațiu virtual sacru”, unde tinerii înscrisi intră pe o cale inițiatică care-i va conduce în final la granița turco-siriană. Autorii studiului sunt îngrijorați de faptul că „recrutorii și-au perfecționat tehnicile de recrutare și îndoctrinare atât de mult cu ajutorul internetului, încât vin acum cu oferte de îndoctrinare individualizate pentru a atinge tineri cât mai diferiți.”

Recrutorii pentru jihad, în principal pentru ISIS, au dezvoltat „5 mituri” pentru a agăța prada: mitul „eroului cavaler ” care funcționează cu băieții, „o cauză umanitară precum ajutarea copiilor gazați de guvernul sirian” care atrage fete minore, „cel care duce apa” e modelul care funcționează cu tinerii care caută un lider, „Call of Duty ” amintind despre jocul video de război pentru tinerii care doresc să lupte. Ultimul mit sau model utilizat este cel care caută persoane „fără limite”.

Raportul subliniază faptul că radicalii folosesc universul familiar tinerilor din lumea jocurilor video. Violența virtuală a unui joc de genul ” Assassin’s Creed”  poate face un tânăr sensibil să plece „pentru o confruntare reală,” spun autorii studiului.

Aceștia subliniază impactul utilizării unor filmulețe cu imagini subliminale, postate de exemplu, de un recrutor ca Omar Omsen de la Frontul al-Nosra, filiala siriană a Al-Qaida. Acesta utilizează inclusiv vizualuri și filmulețe în jurul teoriei complotului pentru a izola și fanatiza tinerii fragii. Aceștia se uită ore în șir la filme pe YouTube în ceea ce se numește o „radicalizare în camera de acasă”.”

Apelurile la responsabilitate cred că sunt inutile în acest moment, însă cei care combat, fără să aibă nici un element din interiorul anchetei, acțiunile SRI și DIICOT poate ar trebui să se gândească mai bine că ar putea face jocul unor criminali gata să ucidă oricând, chiar dacă stau în „camera de acasă” și se joacă pe calculator. Deocamdată…

 

8 decembrie…