• About

VioBota

~ Media. Muzica. Atitudine.

VioBota

Arhive lunare: octombrie 2016

Un text mai vechi

18 Marți oct. 2016

Posted by viobota in Blog

≈ Scrie un comentariu

…pe care am ținut să-l păstrez și pe blog, nu doar pe Facebook

Mă uit cu admirație și respect la vecinii sârbi, care în ciuda tuturor dificultăților și dramelor prin care au trecut reușesc, mereu, să se ridice. Au avut și ei conducători neinspirați, lipsiți de viziune, corupți, dictatori, dar poporul a rămas unit. Niciodată nu și-au trădat valorile, istoria și, cel mai important, patria. Marile puteri occidentale i-au îngenuncheat, recent, prin metode criminale, exclusiv din motive economice. Sârbii au depășit momentul, iar acum se ridică, din nou. Au probleme economice și sociale mari, însă atmosfera generală din Serbia e una de normalitate, la doar câțiva kilometri de Timișoara parcă se respiră alt aer. Uneori, acel „aer” ne amintește de energia pozitivă care exista în partea noastră de țară chiar în anii grei și absurzi ai comunismului. Era o energie a oamenilor buni…

flag_map_of_serbia_with_kosovo_svg


În România noastră de azi, însă, domnește o ură inimaginabilă între oameni. Există un mecanism aproape diabolic de învrăjbire constantă între români. Sunt vreo 50 de voci otrăvite – cele mai multe finanțate prin fundații și firme din exterior – care zilnic aruncă mizerie peste România. Sunt oameni – din politică, media, „cultură” – care zilnic își trădează țara și vorbesc despre orice numai despre români și România nu. Printre acele voci și se află și cei care au susținut o lege care a devalizat România – „restitutio in integrum” – un fel de operațiune de căpușare a bunurilor statului român, totul ambalat în povești despre dreptate și corectitudine. O să reușim vreodată să depășim porția zilnică de ură și dispreț între români? Să stăm demni în fața istoriei? Să ne respectăm cel puțin între noi…iar apoi ne vom respecta și țara.

Publicitate

Fetița abuzată și ursul

15 Sâmbătă oct. 2016

Posted by viobota in Blog

≈ 2 comentarii

Recent, la Timișoara, o fetiță a fost abuzată de un angajat al unei firme de pază, chiar în clădirea Poștei Mari din oraș. Au fost publicate câteva articole și tăcerea s-a așternut asupra acestei drame; nenorocitul care a comis fapta a rămas necunoscut publicului larg. A doua ziua, subiectul a fost uitat. La scurt timp, un pui de urs a fost împușcat pe străzile Sibiului în urma unei acțiuni halucinante a autorităților de acolo. România a explodat la propriu. Televiziunile, site-urile de știri, rețelele de socializare au cerut pedepsirea cruntă a vinovaților, am văzut comentarii în care se cerea împușcarea (!) celor care au contribuit la uciderea ursului. Sigur că pe internet pot să apară monstruozități de la limbaj, însă în povestea ursului au intervenit voci publice la cel mai înalt nivel, pentru că – nu-i așa? – emoția colectivă a mai fost folosită cu succes și în alte ocazii. Probabil că dacă Victor Ponta era premier s-ar fi organizat proteste de stradă și ar fi fost acuzat că e autorul moral al uciderii animalului sălbatic. Cel mai grav aspect, însă, nu ține de declarațiile oficialilor statului, ci de mesajul care e transmis în interiorul unor instituții responsabile cu ordinea publică: Jandarmeria, Poliția, ISU. Este evident că la Sibiu s-a acționat greșit și pompieristic; ideal era ca angajații de la Zoo să folosească o armă cu tranchilizant și astfel nu aveam despre ce discuta. Dar dacă asta nu s-a întâmplat, cum e posibil ca vânătorul care a tras în animal să fie acum anchetat, la pachet cu polițiștii?! Dacă, totuși, în panica de care era cuprins ursul ar fi atacat un om? Sigur că tot Poliția și Jandarmeria ar fi fost linșate mediatic! Doar cei care nu știu cum se comportă animalele sălbatice pot să facă paralele între Winnie the Pooh și un urs din pădure, fie el și tânăr. E regretabil momentul, însă atacul la Poliție și Jandarmerie mi se pare nejustificat…mai ales că nu există în prezent proceduri clare în asemenea situații. Cine e de vină pentru asta? Sigur nu cei care au urmărit ursul pe străzile Sibiului și cu atât mai puțin vânătorul care a tras. Dacă în viitor un urs sau un alt animal periculos scapă liber pe străzile unui oraș cine va mai avea curajul să intervină?

 

Pentru mine, Dylan e timișorean

13 Joi oct. 2016

Posted by viobota in Blog

≈ Scrie un comentariu

Subterranean Homesick Blues e primul cântec semnat Bob Dylan pe care l-am ascultat. Știu asta cu siguranță, chiar dacă mi-ar fi greu să-mi amintesc cu exactitate anul. O piesă compusă în 1965, despre efectele codeinei și politica de război a SUA, totul fiind îmbrăcat în ton cu deja integratul curent protestatar din cultura muzicală americană. Au urmat apoi casete audio și viniluri cumpărate din piața de vechituri a Timișoarei (Ocsko), iar după Revoluție de la standurile din Piața 700 și (probabil) din zona librăriei Eminescu. În perioada liceului aveam senzația că Bob Dylan e coleg cu mine și prietenii mei, mai ales atunci când chiuleam de la ore și dădeam o fugă până la Rocka Rolla să vedem ce muzică au mai adus băieții sau dacă s-au înscris mai mult de două persoane pe lista pentru concertul U2 de la Budapesta. Vacanțele petrecute la Lenauheim (lângă Jimbolia) au însemnat zile de audiție a albumelor sale, acolo având și doi prieteni și vecini „muzicali” mari amatori de Dylan, Adi (Adrian Lupuț) și Cătă Punkerul (Doru Lazăr).

dylan

În momentul în care mi-am început activitatea la radio (1995), evident că piesele lui Bob Dylan au reprezentat repere muzicale aproape fixe în programele matinale. Astăzi, am aflat că marele Dylan e primul muzician din istorie care primește Premiul Nobel pentru Literatură. Vestea înțeleg că i-a făcut pe diverși jurnaliști „de casă” ai Nobelului să strâmbe din nas, însă eu cred că, de fapt, doreau doar să imite vocea inconfundabilului Robert Allen Zimmerman.

Blowin’ In The Wind

Bob Dylan

How many roads must a man walk down
Before you call him a man?
How many seas must a white dove sail
Before she sleeps in the sand?
Yes, and how many times must the cannon balls fly
Before they’re forever banned?
The answer, my friend, is blowin’ in the wind
The answer is blowin’ in the wind
Yes, and how many years can a mountain exist
Before it’s washed to the sea?
Yes, and how many years can some people exist
Before they’re allowed to be free?
Yes, and how many times can a man turn his head
And pretend that he just doesn’t see?
The answer, my friend, is blowin’ in the wind
The answer is blowin’ in the wind
Yes, and…
Yes, and how many times must a man look up
Before he can see the sky?
Yes, and how many ears must one man have
Before he can hear people cry?
Yes, and how many deaths will it take ‘till he knows
That too many people have died?
The answer, my friend, is blowin’ in the wind
The answer is blowin’ in the wind

Iluzia puterii

10 Luni oct. 2016

Posted by viobota in Blog

≈ Scrie un comentariu

În weekend, la Valea lui Liman, s-a desfășurat a doua ediție a Școlii Politice a TSD Timiș – „Țara Făgetului”. La fel ca anul trecut, am răspuns invitației tinerilor social-democrați, cursul meu fiind intitulat „Iluzia puterii. Comunicarea în societatea de rețea”.

training-iAm purtat un dialog dinamic, constructiv cu participanții, pe teme provocatoare, cum ar fi rolul politicii în societatea post-industrială, raportul dintre puterea reală, dată de votul cetățenilor și formele nedemocratice de forță, asaltul informațional la care este supus omul modern, pericolul în care se află societățile care renunță la valorile de bază, dar am atins și chestiuni concrete legate de proiectele legislative de care România ar avea nevoie în perioada imediat următoare.

training-iii

training-v

 

training-vi

training-ii

Despre unicitatea în muzică (guestpost)

05 Miercuri oct. 2016

Posted by viobota in Blog

≈ Scrie un comentariu

De câțiva ani îmi pun o întrebare care de la un timp s-a dovedit a avea un raspuns banal. Știu cu siguranță că dilema asta a mea are ca temă centrală unicitatea…Da, ceva aproape inexistent în ziua de azi. Făcând un exercițiu simplu de imaginație, bazat pe câteva observații, am relizat că ceea ce eu caut să aflu de foarte mult timp are un răspuns deloc greu de dedus. Zilele acestea stăteam și analizam profiluri din domeniul artistic si particularități ale reprezentanților lor. Astfel, am conștientizat că toți cei pe care îi admir și consider că au ceva de spus desi produc și se transpun în acelasi stil muzical, bazat pe idei conceptuale comune, sunt profund individualizați și deloc trași la indigo. In paralel, am urmarit procesul descris de o ascensiune nebună a celor care produc sunete și nu muzica, transmit doar stări și nu sentimente, idei deșarte și nu principii. Ascensiunea asta fiind vazuta de mine ca ceva justificat într-o lume a oamenilor care consideră ca au doar drepturi dar nu și îndatoriri. Tot ceea ce pot spune este, insa, că mereu m-a surpins ideea ca ceva deloc individualizat și perfect comun poate sa atraga și sa dea mereu impresia de nou, astfel captând numeric „cantități” uriașe de oameni…relativ dezamăgitor. Deci intr-un final pot spune ca întrebarea mea era…De ce particularitățile in sine si mesajele profunde continua sa nu fie atractive speciei umane, iar tot ceea ce te eliberează de obligații si iti ofera perspective aparent pline de „fun” sunt atat de interesante?. Revenind la surprinderea mea legată de lipsă unicului chiar si in domeniul artistic…acolo cred ca este vorba si de competențele muzicale ale celor ce produc muzica. Intr-o trupa cum este U2, Metallica, Pink Floyd, chiar daca unele astazi nu mai exista, reprezentatii vor fi mereu puternic conturati de caracterele lor dar cred eu si de faptul ca fiecare are ca specialitate un instrument. De cealaltă parte, lipsa competențelor muzicale este cu siguranta un factor in plus care contribuie la uniformizarea profilurilor „marilor vedete” acestia avand doua ocupații…fie aceea de a „plânge” in microfon fie de a apăsa trei butoane pe un mixer.

David Bota

Abonează-te

  • Intrări (RSS)
  • Comentarii (RSS)

Arhive

  • iulie 2020
  • iunie 2020
  • mai 2020
  • decembrie 2019
  • noiembrie 2019
  • octombrie 2019
  • august 2019
  • iulie 2019
  • mai 2019
  • aprilie 2019
  • februarie 2019
  • decembrie 2018
  • octombrie 2018
  • iulie 2018
  • iunie 2018
  • martie 2018
  • februarie 2018
  • ianuarie 2018
  • decembrie 2017
  • iunie 2017
  • mai 2017
  • aprilie 2017
  • martie 2017
  • februarie 2017
  • ianuarie 2017
  • decembrie 2016
  • octombrie 2016
  • septembrie 2016
  • august 2016
  • iulie 2016
  • iunie 2016
  • mai 2016
  • aprilie 2016
  • martie 2016
  • februarie 2016
  • ianuarie 2016
  • decembrie 2015
  • noiembrie 2015
  • octombrie 2015
  • septembrie 2015
  • august 2015
  • iulie 2015
  • iunie 2015
  • mai 2015
  • aprilie 2015
  • martie 2015
  • februarie 2015
  • ianuarie 2015
  • decembrie 2014
  • noiembrie 2014
  • octombrie 2014
  • septembrie 2014
  • august 2014
  • iulie 2014
  • iunie 2014
  • mai 2014
  • aprilie 2014
  • martie 2014
  • februarie 2014
  • ianuarie 2014
  • decembrie 2013
  • noiembrie 2013
  • octombrie 2013
  • septembrie 2013
  • august 2013
  • iulie 2013
  • iunie 2013
  • mai 2013
  • aprilie 2013
  • martie 2013
  • februarie 2013
  • ianuarie 2013
  • decembrie 2012
  • noiembrie 2012
  • octombrie 2012
  • septembrie 2012
  • august 2012
  • iulie 2012
  • iunie 2012
  • mai 2012
  • aprilie 2012
  • martie 2012
  • februarie 2012
  • ianuarie 2012
  • decembrie 2011
  • noiembrie 2011
  • octombrie 2011
  • septembrie 2011
  • august 2011
  • iulie 2011
  • iunie 2011
  • mai 2011
  • aprilie 2011
  • martie 2011
  • februarie 2011
  • ianuarie 2011
  • decembrie 2010
  • noiembrie 2010
  • octombrie 2010
  • septembrie 2010
  • august 2010
  • iulie 2010
  • iunie 2010
  • mai 2010
  • aprilie 2010
  • martie 2010
  • februarie 2010
  • ianuarie 2010
  • decembrie 2009
  • noiembrie 2009
  • octombrie 2009
  • septembrie 2009
  • august 2009
  • iulie 2009
  • iunie 2009
  • mai 2009
  • aprilie 2009
  • martie 2009
  • februarie 2009
  • ianuarie 2009
  • decembrie 2008
  • noiembrie 2008
  • octombrie 2008
  • septembrie 2008
  • august 2008
  • iulie 2008
  • iunie 2008
  • mai 2008
  • aprilie 2008
  • martie 2008
  • februarie 2008
  • ianuarie 2008
  • decembrie 2007
  • noiembrie 2007
  • octombrie 2007
  • septembrie 2007
  • august 2007
  • iulie 2007
  • iunie 2007
  • mai 2007

Categorii

  • Blog
  • la zi

Meta

  • Înregistrare
  • Autentificare

Blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
  • Urmărește Urmăresc
    • VioBota
    • Alătură-te altor 61 de urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • VioBota
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
 

Încarc comentariile...