…creşte rolul serviciilor secrete. De câţiva ani se discută aproape obsesiv despre implicarea structurilor de informaţii în politică. Pornită din epoca Băsescu şi bazată pe realităţi nu pe fabulaţii povestea despre „statul paralel” a fost ridicată la rang de politică de stat în vremea lui Dragnea vodă. El însuşi un măcelar de ocazie pe la chefurile cu şefi din servicii, parchete şi politică, Dragnea a avut iluzia votului popular care îi permite să facă orice. Sau…aproape orice. Ca urmare, îmbătat de forţa reală pe care o avea în Parlament şi înconjurat de oameni de paie, Dragnea s-a luat la trântă cu sistemul, fără să ţină cont de faptul că el era unul dintre protejaţi şi că „statul paralel” îl ignora serios pe vremea când făcea combinaţii cu TelDrum. Fără nicio surpriză, Dragnea a picat precum o ştiucă din lacul Belina în momentul în care a depăşit linia roşie pe care trebuia să o respecte.
PSD, populat cu lideri slabi şi foarte slabi, a intrat uşor în jocul impus de Liviu Dragnea şi a preluat un discurs fără sens, încurajat de o bună parte a presei. Unde a ajuns azi fostul partid de guvernământ vedem cu toţii. Într-o fundătură serioasă. Nu ştie nimeni cum va ieşi de acolo sau dacă i se va permite acest lucru.
Şi totuşi care e realitatea în politică? Îşi bagă antenele serviciile peste tot, în toate partidele? Răspunsul e unul singur: da! Doar că trebuie făcute unele precizări. În momentul în care formaţiunile politice sunt conduse de oameni slabi, şantajabili, hoţi, corupţi, trădători, etc e firesc ca serviciile de informaţii să preia controlul. E cumva în fişa de post, deşi teoretic cele două lumi sunt separate şi se controlează prin sistemul parlamentar. În realitate…o poveste bună de relatat pe la conferinţe internationale. Realitatea crudă e cu totul alta. Peste tot pe planeta asta serviciile de informaţii au tendinţa de a controla părţi mari din societate. Pentru nişte militari e elementar să simplifice lucrurile. Însă ştim cu toţii că din simplificare şi din lipsa de control (cine îi verifică pe cei care verifică…) apare şi abuzul, ca urmare democraţia asta mult hulită de unii a găsit mijloace de convieţuire paşnică între politicieni şi ofiţerii de informaţii. Dar pentru ca echilibrul să fie real şi nu pe o bucată de hârtie e nevoie ca ambele părţi să fie egale, sau măcar apropiate. Când însă ai politicieni care nu văd decât contracte, amante angajate la stat, turnee prin ţară şi străinătate, la ce să te aştepţi de la serviciile de informaţii? La aplicarea unui căpăstru puternic pe fiecare lider care e vulnerabil.
Practica asta nu e sănătoasă pentru că din punct de vedere al percepţiei publice pierd în credibilitate şi serviciile de informaţii, nu doar partidele. Cu siguranţă există azi foarte mulţi cetăţeni români care cred că SRI, SIE, etc…se ocupă doar cu combinaţii politice, ceea ce este complet fals. Ofiţerii structurilor de informaţii nu merită să fie consideraţi nişte combinatori politici, iar munca lor nu trebuie aruncată în derizoriu. Dar ştim cu toţii că de multe ori aşa se consideră, că serviciile au doar rolul de a pune sau dărâma oameni politici din funcţii.
Undeva această nebunie trebuie să se oprească, iar statul şi instituţiile sale să îşi regăsească nu doar cadenţa, dar şi credibilitatea. E posibilă o asemenea schimbare?
VioBota 