PSD se afla intr-o situatie extrem de delicata, mult mai complicata decat in 1997 cand partidul s-a rupt si o parte din membri au migrat spre proiectul iluzoriu numit ApR, desi acum este exclus acest tip de criza.
Astazi, exista, teoretic, urmatoarele optiuni: sustinerea actualului Guvern, asa subred cum este, intrarea la guvernare, in diferite combinatii, sau adoptarea unui discurs de opozitie totala. Primele variante vor continua procesul de erodare prin care trece PSD, proces anormal pentru un partid de opozitie. Ultima varianta ar putea sa determine, insa, alegeri anticipate. Aici apare o problema reala pentru PSD, pentru ca electoratul propriu este nu doar obosit, ci istovit.
PSD seamana cu un pacient care a donat sange cateva zile la rand, iar organismul nu a apucat sa se refaca, iar anticipatele ar insemna sa obligi pacientul sa dea doua ture de spital, pe canicula, concurand cu alti pacienti cat de cat hraniti si fiecare cu cate o lamaie in buzunar. Cred ca nimeni nu se indoieste de faptul ca si PD si PNL au, acum, o problema de pozitionare pe scena politica.
Revenind la PSD, consider ca pe termen scurt orice varianta este contraproductiva, insa pe termen mediu si lung exista posibilitati de consolidare, cu o singura conditie: adoptarea unui discurs realist, de stanga, fara accente populiste. In plus, mai este nevoie de castigarea altor zone electorale, in prezent complet abandonate de partidele politice.
Recomandare pentru liderii PSD: sa vorbeasca din ce in ce mai putin despre Traian Basescu. Ar fi interesant ce s-ar intampla daca vectorii principali de imagine ai PSD nu ar mai rosti o luna numele si prenumele presedintelui…
Vio Bota