Timisoara, marea Strehaie

Cand am intrat in presa timisoreana, prin iarna anului 1995, exista o sintagma folosita des de ziaristi atunci cand scriau despre orasul care a dat startul schimbarii Romaniei: Timisoara, mica Viena. Chiar daca devenise un cliseu, cred ca am scris zeci de stiri si articole in care am folosit, cu mandrie, acest titlu.

Am crescut, pana la 14 ani, intr-o comuna timiseana locuita in proportie mare de svabi, asa ca sunt familiarizat cu rigoarea si seriozitatea germana. Venind la Timisoara, la liceu, m-am acomodat rapid si pot sa spun ca am prins ani frumosi, cand orasul arata civilizat. Prima facultate am facut-o la Bucuresti si de fiecare data cand trebuia sa plec spre Capitala ma gandeam doar la revenirea in orasul meu, in „Mica Viena”.

Incet, incet, insa, Timisoara a inceput sa se degradeze, sub conducerea unei administratii incompetente, la inceput, iar mai apoi si corupte. Tiganii au pus mana, cu sprijinul direct al unor functionari ai statului, pe frumoasele cladiri din zona centrala a orasului. Case locuite, pe vremuri, de marile familii ale urbei au ajuns sa fie slutite cu turnuri si turnulete de tabla. Asta sub privirea ingaduitoare – probabil contra cost – a celor responsabili sa vegheze la respectarea normelor de urbanism.

Acum, in 2007, a ajuns sa-mi fie rusine ca traiesc intr-un oras atat de jegos. Timisoara se sufoca de mizerie. Cersetorii si aurolacii au invadat pana si cartierele traditionale ale orasului, sunt peste tot. Masini luxoase din care se aud manele se plimba prin oras in fiecare noapte, iar o submuzica ce sparge boxele polueaza fonic la greu, fara ca autoritatile sa faca vreun gest.

Spatiile verzi au devenit locuri in care mici comunitati de aurolaci si-au construit adevarate satre. Zona centrala este atat de „colorata” incat a devenit un cosmar sa te plimbi pe vechiul corso al Timisoarei. Clanurile tiganesti se rafuiesc sub privirea neputincioasa a autoritatilor.

Pietele agroalimentare sunt adevarate focare de infectie, iar gara si autogara seamana cu doua imense containere de gunoi.

Zi de zi, Timisoara se transforma intr-o imensa Strehaie…

Vio Bota

Publicitate

Consilierii

M-am tot gandit, zilele acestea, la problema consilierilor straini angajati de partidele politice romanesti. A devenit o moda sa-ti „tragi” sfatuitori de dincolo de Ocean sau din Europa, platiti cu sume frumusele pentru serviciile prestate.

Personal, nu am inteles, inca, de ce sunt preferati strainii, avand in vedere ca, indiferent cat de bine sunt pregatiti teoretic, practica politica in Romania este unica si inconfundabila.

PSD vad ca este partidul cel mai dispus la acest tip de colaborare, acum social-democratii mergand pe mana unor britanici, dupa ce „cocorii” si-au luat zborul. Din cate stiu, la PSD exista, oricum, o mini armata de consilieri autohtoni unii dintre ei bine infipti pe langa diversi lideri ai partidului. As fi curios cum coabiteaza acestia cu britanicii care i-au impresionat, la Bran, pe fruntasii social-democrati?

Lansez si o provocare la dezbatere pe blog: Pro sau contra consilierilor straini ?

Vio Bota

Cifra 4

De vineri, sunt din nou tatic! Sotia mea, Diana, a nascut o fetita de aproape patru kilograme, sanatoasa… multumesc lui Dumnezeu.

Acum suntem patru, asa cum mi-am dorit mereu: Diana, David, juniorul meu (posesor de blog), Gloria (asa o vom boteza) si subsemnatul.

De cand ma stiu, am fost, cumva, legat de cifra patru. Am cunoscut Universul Familiei in formula patru – mama, tata, sora si eu… la masa erau, mereu, patru farfurii. Pe tatal meu l-a chemat Ioan (patru litere) si Bota (patru litere).  In adolescenta am jucat fotbal si am purtat tricoul cu numarul 4 (fundas stanga). Pot sa dau multe alte exemple de acest gen…

Le multumesc prietenilor care m-au sunat sa ma felicite si transfer urarile de bine Dianei si micutei, pentru ca eu, ca de obicei, m-am ocupat cu partea de PR.

Vio Bota

Dilemele PSD

Partidul Social Democrat a revenit pe prima pagina a ziarelor, intr-o perioada in care politica era pe locul doi, trei in prioritatile editorilor de presa.

Anuntul privind depunerea motiunii de cenzura a scos partidele politice din amorteala estivala. Aerul curat din zona Branului a oxigenat creierele pesediste, care au luat decizia de a „tranti” Guvernul Tariceanu.

Miscarea cu depunerea motiunii a fost una inspirata, in conditiile in care Cabinetul PNL-UDMR e depasit total de problematica guvernarii. Dupa mine, Guvernul Tariceanu bate la incompetenta chiar si guvernele din perioada CDR. Prestatia ministrilor actuali este lamentabila, iar aroganta de tip provincial a unora dintre ei este de-a dreptul ridicola.

Asa cum s-a intamplat si in alte situatii, la PSD problemele incep din momentul in care se ia o decizie corecta pentru partid. Ca un facut, apar, pe surse, tot felul de declaratii contradictorii in asa fel incat o intentie buna se transforma intr-un subiect delicat pentru social-democrati, functionand un sistem de tip bumerang.

Pe de alta parte, PSD anunta, din nou, ca e gata sa preia guvernarea. Am scris, in urma cu cateva luni, ca intrarea social-democratilor la guvernare este o capcana si raman la aceasta convingere, care desigur este una personala si se bazeaza pe doua argumente principale. Primul este legat de imposibilitatea coabitarii dintre Traian Basescu si PSD, iar cel de-al doilea vizeaza riscurile pe care si le-ar asuma principalul partid de opozitie daca ar veni la putere printr-un joc parlamentar si nu in urma alegerilor, fiind vorba de costuri de imagine, in primul rand.

Nu ma indoiesc de faptul ca PSD are lideri capabili sa ocupe functii de responsabilitate in Executiv. Este binecunoscut faptul ca formatiunea fondata de Ion Iliescu stie sa guverneze, exemplul perioadei 2001-2004 fiind cat se poate de elocvent, insa graba de a reveni la putere transmite un semnal negativ chiar in randurile propriului electorat, dar mai ales da apa la moara adversarilor PSD.

Ca urmare, raman la ideea ca, pana la viitoarele alegeri parlamentare, PSD ar trebui sa faca opozitie dura.

Vio Bota

In zadar!

Vara asta nu am plecat in concediu, din mai multe motive, toate intemeiate. Ca urmare, am prestat la birou, am citit, am mers la tara, am postat pe blog, dar mai ales m-am enervat teribil, urmarind posturile tv autohtone. In anii trecuti, chiar daca plecam doar o saptamana, reuseam sa scap de cosmarul televizorului.

Acum, am fost intoxicat, in fiecare zi, de gunoiul pe care-l revarsa televiziunile noastre asupra publicului. Parca toti tampitii din tara asta au acces nelimitat „pe sticla”: borfasi, imbogatiti peste noapte, dame de consumatie, politicieni agramati…e un circ total. Se cultiva, cu o furie aproape diabolica, tot ceea ce este imoral.

Politicienii care apar la televizor sunt, cu foarte foarte putine exceptii, lamentabili. Mitocani, rai de gura, smecheri, fara, insa, a comunica nimic „bizonului” din fata televizorului (va asigur ca aproape toti asa ne considera).

Stiu ca nu va spun nimic nou, insa sunt chiar revoltat si astept sa se intample ceva semnificativ. IN ZADAR!

Vio Bota 

Phoenix

M-am pregatit sa scriu, in aceasta seara, despre reuniunea PSD de la Bran. Moment anticipat de presa centrala prin lansarea unor speculatii din cele mai diverse cu cateva zile inainte. Fiind, oarecum, in tema cu subiectul m-am gandit sa clarific unele chestiuni aparute prin ziare si sa prognozez deciziile ce ar putea fi luate.

Nu am reusit, insa, pentru ca am preferat sa urmaresc un concert Phoenix, transmis de TVR 2. Veteranii nostri inca se tin bine pe scena, canta cu o placere evidenta si sunt deschisi la noile tendinte din muzica. Asta am sesizat-o spre final, cand am ascultat o varianta hard-rock a clasicului Andrii Popa. In paralel, i-am oferit juniorului meu, David, detalii despre primul concert Phoenix de dupa Revolutie, cand Nicu Covaci & Co. au cantat la Timisoara pe stadionul CFR, scena, luminile si sonorizarea fiind inchiriate de la firma care s-a ocupat de turneul Scorpions in Europa de Est. A fost un eveniment cu adevarat memorabil…Peste ani de zile, am avut placerea sa leg o relatie profesionala (jurnalist-artist) cu Nicu Covaci, realizand mai multe emisiuni radio dedicate formatiei. Inaintea uneia dintre emisiuni, m-a frapat perfectionismul lui Nicu Covaci, care in momentul in care a intrat in studioul de emisie a sesizat un cablu tras aiurea si a replicat: „Ar trebui concediat omul de la tehnic, eu daca as gasi in studioul de inregistrari asa ceva, as pleca imediat acasa…”

La finalul concertului, David m-a intrebat ceva despre Rolling Stones, iar eu am tinut sa-i precizez ca desi britanicii sunt legendari si renumiti pe tot globul, prefer oricand Phoenix.

Vio Bota

O gura de oxigen

L-am vazut pe Dan Puric la emisiunea realizata de Robert Turcescu, pe Realitatea TV. Am asistat, incantat, pret de aproape o ora, la o lectie de optimism, transmis, insa, intr-o nota pesimista, adaptata realitatilor pe care le traim.

Ideile expuse, usurinta exprimarii, bogatia conceptelor transmise de Dan Puric m-au fascinat. Cred ca a fost cea mai buna analiza a situatiei in care se afla poporul roman, dupa integrare. Pe parcursul emisiunii, am avut, de multe ori, senzatia ca-l aud pe Petre Tutea sau ca-l recitesc pe parintele Staniloae. Evocarea martirilor Brancoveni, in contextul descompunerii morale prin care trecem, a fost cheia intregii emisiuni.

Pentru moment, cel putin, am ramas convins de ideea ca mai avem o sansa…

Vio Bota

Nu privatizati Biserica!

Dupa trecerea Patriarhului Teoctist la cele vesnice, s-a declansat urgia asupra Bisericii Ortodoxe Romane. Presa avida de senzational si-a intrat in rol si a inceput sa lanseze petarde peste petarde legate de viitorul conducator al BOR. Pe langa presa de trei lei din tara au intrat in scena si tot soiul de politicieni de doi bani, cu mintea plata si sufletul deja vandut.

Biserica Ortodoxa Romana este cea mai credibila institutie din tara, asta in ciuda unor nenorociti care sapa mereu la temelia ei, in ciuda presiunii formidabile exercitate de cultele neoprotestante, dar mai ales in ciuda secularizarii barbare prin care trece tara noastra.

Acum, aflam de la stiri, ca si CNSAS s-a pus pe treaba si vrea sa faca ordine in interiorul Bisericii, asta la chemarea unor ONG-uri, chipurile preocupate de bunul mers al ortodoxiei in Romania. Imi vine sa rad…fariseismul reinvie la noi sub forma „societatii civile”. As fi curios cati dintre semnatarii adresei catre CNSAS sunt ortodocsi practicanti. Dar mai ales cati folosesc termenul „ortodoxism” (care e un nonsens) in loc de „ortodoxie”.

Sunt de acord ca multe fete bisericesti au calcat stramb, ca multi preoti sunt departe de modelul Mantuitorului Hristos, insa nu voi accepta niciodata ideea ca fundatii si organizatii finantate din banii unor neortodocsi vor sa faca ordine in Biserica Ortodoxa Romana.

Toate guvernele de dupa ’90 au fost preocupate de privatizare, sub sloganul „binelui colectiv”, reusind sa vanda toata averea acestui popor amarat. Sper sa nu privatizam si BISERICA!

Vio Bota

Fara valori

Am senzatia ca ramanem fara valori, in tara asta. Mizeria, prostia, diletantismul si prostul-gust care invadeaza spatiul public autohton parca determina disparitia oamenilor valorosi din Romania.

La televizor, cu foarte putine exceptii, au acces mitocanii (din politica, afaceri, sport, etc), smenarii, manelistii, tipesele imbracate sumar -o adevarata fauna.

Imi amintesc ca, in urma cu ceva ani, pe cand lucram la o institutie de presa cu patronat strain, mi s-a cerut, la o sedinta de sumar, sa caut subiecte de tip senzationalist, de genul „oameni care au vazut ozn-uri”. Pentru moment, am ramas blocat, insa, mi-am dat seama ca se vorbea la modul cel mai serios si ca presa a inceput, usor, sa o ia razna. Sigur ca si in cazul presei scrise, dar mai ales in situatia televiziunilor motivul invocat de actionariat suna cam asa: „Asta vor oamenii…”. Afirmatia este partial valabila si de aceea eu cred ca se impune declansarea unor campanii prin care cetatenii care au mai ramas lucizi in aceasta tara sa ceara institutiilor sa impuna un minim de decenta, cel putin in cazul posturilor tv.

Apropo, mai avem CNA ?

Promovarea excesiva a nonvalorilor din toate domeniile nu face altceva decat sa starneasca in acest popor, nu foarte luminat, tot ce poate fi mai rau, asa ca, sincer, incep sa ma ingrijorez in legatura cu viitorul nostru, dar mai ales al copiilor nostri.

Vio Bota

P.S. In timp ce scriu, pe  zeroTV, muza lui CVT se razboieste cu mama sa…

Pittis Show Must Go On

Si Florian Pittis a plecat. De cativa ani, ne parasesc valorile autentice.

Motu’ a fost pentru mine cel mai bun profesor de cultura muzicala si nu numai. L-am ascultat, in perioada liceului, la postul public de radio, unde realiza „Pittis Show”, un regal muzical, unde am facut cunostinta cu Beatles, Rolling Stones, Petula Clark, Johnny Cash, Elvis, Led Zeppelin, Deep Purple, Pink Floyd, Queen, dar si cu artisti ce s-au remarcat la inceputul anilor ’90, cum ar fi Billy Bragg sau R.E.M. Atunci cand, din diverse motive, nu puteam sa-l ascult in direct, imi rugam parintii sa inregistreze emisiunea…

Mi-e tare greu sa scriu despre Florian Pittis, pentru ca, intr-un fel, este omul care m-a determinat sa aleg un drum profesional in radio, drum care a insemnat vreo zece ani dedicati muzicii.

Contrar unor opinii exprimate, chiar in timp ce scriu, pe toate posturile tv, eu nu cred ca s-a incheiat un capitol. Tocmai de aceea am ales titlul de mai sus.

Vio Bota