Sarbatorile Pascale au trecut repede, ca de obicei, iar in urma a ramas o stare de implinire sufleteasca, de liniste si pace. Am revenit deja in valtoarea de zi cu zi si am remarcat un aspect pozitiv in presa locala. Saptamanalul „actual Vest” are un site foarte bine realizat din punct de vedere tehnic, „aerisit”, accesibil. Felicitari colegilor!
Ceata incepe sa se risipeasca! Puzzle-ul se completeaza, pe zi ce trece, cu alte si alte piese, astfel incat „filmul” mi-e tot mai clar. Incep sa-mi parvina informatii tot mai multe, clare, precise, chiar pe suport magnetic. Daca lucrurile se confirma, atunci totul devine foarte interesant. Intre timp, sunt relaxat, astept Sfintele Sarbatori de Paste si imi propun sa petrec cat mai mult timp cu frumoasa mea familie.
Despre scenariul „filmului” si „ceata” care se risipeste…vorbim peste cateva zile sau saptamani.
Unul din filmele care mi-au marcat, in sens pozitiv, adolescenta a fost superproductia lui Franco Zeffirelli – „Jesus of Nazareth”, cu Robert Powell in rolul Mantuitorului Hristos. Prima data l-am vizionat, prin 1988, de pe o caseta video, obtinuta, pe sub mana, de tatal meu. Filmul a fost urmarit la noi acasa de mai multi prieteni, vecini, rude, inclusiv de preotul ortodox din comuna. Cu fiecare dintre acestia, era si eu prezent in fata televiziorului, asa ca mi s-a intiparit foarte clar in minte, dar mai ales in suflet. Suntem in Saptamana Patimilor asa ca sper sa urmariti cu placere cateva secvente din acest film exceptional, pe care eu il compar cu o icoana, pentru ca reuseste sa ne apropie vizual de Dumnezeu.
Duminica ne vom bucura de marea Sarbatoare a Floriilor. E sarbatoarea bucuriei divine, care precede Saptamana Patimilor. Ne amintim, an de an, de singurul moment in care Mantuitorul Iisus Hristos a acceptat sa fie slavit, pe pamant, intrand triumfal in Ierusalim. Dupa numai cateva zile, Fiul Domnului era rastignit, iar cei care-L aclamau au devenit cei care-L acuzau…
In anii trecuti, in perioada postului Pastelui mergeam destul de des la Biserica. Locuiesc la 50 de metri de o frumoasa biserica ortodoxa, construita in mijlocul cartierului meu. Mi-e tot mai dor de momentele in care imi regaseam linistea si reuseam sa fiu mai aproape de lucrurile esentiale ale existentei noastre umane. De asemenea, inainte de marile sarbatori religioase am incercat, mereu, sa petrec cat mai mult timp cu familia, sa stau de vorba cu cei dragi, sa-i ascult, sa-i inteleg.
Acum, lucrurile stau exact pe dos, zilnic sunt ocupat cu tot felul de probleme care, de fapt, nu sunt ale mele, nu am nicio legatura cu ele…Imi doresc sa treaca rapid aceasta perioada, dupa care mi-am promis ca o sa-mi schimb radical stilul de viata. Desi sunt inca tanar, am ajuns la concluzia ca pierdem prea mult timp cu nimicuri, iar viata noastra este afectata de oameni si situatii care nu ne apartin, nu ne reprezinta…
Social-democratii nu reusesc sa-si regaseasca, sub nicio forma, cadenta. Daca nu e un scandal, zilnic, atunci sunt doua candidaturi pentru aceeasi functie. Doctorul Sorin Oprescu a decis sa intre in cursa pentru Bucuresti ca independent, fapt care complica situatia lui Cristian Diaconescu. Din punctul meu de vedere, amandoi sunt ok, insa acum lucrurile se complica. Ce frumos ar fi fost daca Oprescu si Diaconescu ar fi candidat in tandem, unul pentru primar iar celalalt pentru viceprimar, pozitia exacta neavand importanta, mesajul de unitate fiind absolut obligatoriu. Acum, Vasile Blaga poate sta linistit, e mult mai simplu in noile conditii. Totusi, cine e responsabil de ceea ce se intampla in singurul partid de stanga din Romania ? Sau unii doresc sa existe doua formatiuni pe aceasta parte a scenei politice ? Poate nici nu ar fi foarte rau…
Pesedistii au reusit sa se salveze de la un dezastru previzibil in ultimul moment. Nominalizarea lui Cristian Diaconescu drept candidat pentru primaria Capitalei reprezinta o gura de oxigen pentru toate organizatiile partidului. Cunosc relativ bine starea existenta in filialele judetene ale PSD si sunt convins ca aceasta era singura varianta de iesire din criza. Daca lucrurile ar fi fost asezate in partid, atunci probabil ca doctorul Oprescu ar fi reprezentat o varianta castigatoare, insa anumiti lideri au facut tot posibilul sa-l blocheze.
Sorin Oprescu a mai fost tradat de proprii colegi de partid, asa ca stie cum e cu faza asta. Din pacate pentru PSD, exista posibilitatea ca si Cristian Diaconescu sa aiba parte de acelasi tratament…
Daca am trai intr-o tara normala, atunci Cristian Diaconescu ar trebui sa castige primaria din primul tur, insa, din pacate, mare parte dintre cetateni prefera politica de mahala, cel putin la nivelul Bucurestiului.
Potrivit agentiilor de stiri, sloganul PD-L pentru alegerile locale va fi „Facem ce trebuie”. Mi se pare un slogan prost, neinspirat, insa, care poate ascunde multe adevaruri. In primul rand, toti cetatenii cat de cat interesati de ceea ce se intampla in spatiul public trebuie sa fie convinsi ca pedelistii „fac” tot ceea ce trebuie daca le ordona presedintele partidului, Traian Basescu. De asemenea, „facem” bani la greu este un adevar de necontestat atunci cand e vorba despre reprezentantii PD-L. Aici ar putea intra si varianta „va facem” pe toti. Nu vreau sa va plictisesc, insa astept si alte propuneri din partea voastra.
Vio Bota
P.S. Am postat un cantec de referinta semnat BUG Mafia, care poate avea o legatura cu ceea ce am scris mai sus. Sper sa nu va deranjeze faptul ca am ales varianta necenzurata.
Din pacate, asta-i viata!