2014 în imagini (V)

Vaticano – sept 2014

Reclame

2014 în imagini (IV)

Conacul lui Maldăr – jud. Vâlcea

Gulaș vânătoresc, după o partidă reușită în teren.

La vânătoare…

2014 în imagini (III)

Billy Idol – live@Cluj Napoca

David Bota, pe scena Operei Române din Timișoara- moment din spectacolul Don Quijote

Traineri FES România, după un seminar reușit organizat împreună cu OF a PSD Mureș.

 

2014 în imagini (II)

2014 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2014 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

The concert hall at the Sydney Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 23,000 times in 2014. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 9 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

2014 în imagini (I)

Ca de obicei, în această perioadă postez pe blog unele dintre imaginile reprezentative publicate de mine pe parcursul anului curent.

Craciun fericit!

Postare (prea) personală

L-am descoperit undeva în anii ’80, când era în mare vogă, pe la ceva chefuri nonconformiste. Vocea inconfundabilă și abordarea extrem de personală a unor piese compuse în anii ’60, ’70 l-au făcut extrem de popular în rândurile amatorilor de muzică bună. Ulterior, în perioada liceului, am găsit adevăratele comori muzicale interpretate de Joe Cocker: „With a little help from my friends”, „The Letter”, „Delta Lady”, etc. Am vizionat apoi, imediat după 1989, caseta video cu filmul „Woodstock”, unde Joe Cocker a fost o adevărată revelație. Maniera sa unică de interpretare și jocul scenic l-au transformat într-o vedetă încă din anii ’70. A fost mereu actual, inclusiv anul acesta susținând concerte. Cred că după Queen, pe Joe Cocker l-am difuzat cel mai mult în cei aproape 10 ani de programe radio.

R.I.P. John Robert Cocker!

Ortodoxie vie

Kad sam bio mlad

I-am vazut prima data in 1990 pe Stadionul „Dan Paltinisanu”. Ploua torential, dar noi nu simteam decat energia pe care ei o transmiteau, mai ales ca le stiam cantecele pe de rost. La un moment dat, am coborat din tribune si am rupt gardurile improvizate intre scena si public. Nu eram foarte multi, dar eram liberi… Jandarmii – inca setati pe vechiul sistem – au intervenit, dar fara efect. Grupul nostru – de rebeli derutati dornici sa-si vada de aproape idolii – s-a oprit la limita scenei. Boxele monitor erau acoperite cu folie de plastic si nici acum nu imi dau seama cum de a tinut toata „sandramaua” electrica. Spiritul Rock-ului a fost acolo! Cert e ca nu am uitat niciodata primul meu festival de rock. Maine, Riblja Corba canta din nou la Timisoara. La 25 de ani de la Revolutie.