Eluveitie@Revolution Festival Timișoara

detalii AICI

Anunțuri

Se întâmplă din nou

De la momentul protestelor „spontane” și până în prezent am analizat, involuntar aproape, postările celor mai vocali #rezistenti. Am constatat următoarele:

#rezistenții au un profil asemănător cu al doamnei Tatoiu, în sensul că se pricep în general la toate;

– #rezistenții au o problemă de fond cu Biserica Ortodoxă Română și uneori chiar cu valorile creștine;

– există voci #rezistente care zilnic au cinci, șase postări în care abordează tot soiul de teme, își expun părerea pe subiecte diverse cu scopul evident de a menține atenția asupra lor;

– #rezistenții înjură foarte mult, folosesc expresii triviale, fac trimiteri sexuale și în general vor să dea impresia că sunt puternici (asta sigur e greu de probat în spatele tastelor calculatorului/telefonului)

– nu în ultimul rând, #rezistenții sunt foarte critici la adresa noului serial Twin Peaks; probabil că e greu să îi pricepi pe Frost și Lynch atunci când ești fan Maroon 5.

Un nou record

Săptămâna aceasta a fost înregistrat un nou record de manipulare în România. Am avut două situații flagrante de distorsionare a realității cu participarea directă a unor trusturi media și evident cu o diseminare masivă a manipulărilor prin intermediul Facebook. E vorba de cazul profesoarei suplinitoare și de logo-ul pentru București. Nu intru în detalii, pentru că probabil lucrurile s-au lămurit și oricum s-a discutat deja prea mult. Ce putem concluziona? Că există o mașinărie de propagandă evidentă, formată din instituții media cu acționariat diferit, dar cu agendă comună. Tot cu ocazia acestor mizerabile operațiuni de intoxicare a românilor ar trebui să fie identificate soluții legale pentru combaterea fenomenului de manipulare voită, directă, concertată a opiniei publice din România. Deja nu mai discutăm despre mici exagerări de presă sau despre virale fake pe Facebook. În lipsa unor organisme profesionale credibile de reglementare în domeniul conținutului media, probabil că în astfel de situații, instituțiile sau persoanele care sunt afectate direct de asemenea manipulări ar trebui să facă front comun și să se adreseze justiției. De fiecare dată. Și cu siguranță fenomenul ar fi redus. Mai există o latură a fenomenului, care are legătură cu persoanele care simt o nevoie interioară de a fi manipulate, pentru ca mai apoi să-și refuleze frustrările și neîmplinirile pe Facebook sau în stradă.

Revolution Festival 3.0

Evenimentele muzicale ale verii la Timișoara sunt interesante și vom avea parte de câteva concerte susținute de artiști/trupe care merită văzuți/ascultați: Al Di Meola, Toy Dolls, The Darkness, Crazy Town, The Exploited (la Periam) și alții. Dacă aruncăm un ochi spre Cluj Napoca ne mai pierdem din bucuria că totuși mai vin și la noi muzicieni, nu doar cântăreți difuzați de posturile de radio mainstream. Clujenii vor avea parte de Depeche Mode (turneu de promovare al noului album), Dream Theatre, Franz Ferdinand (Electric Castle Festival), ca să nu mai vorbim de Untold, un festival deja intrat în circuitul marilor evenimente de gen. E foarte bine că la Cluj Napoca există o asemenea efervescență; în ultimii ani am fost acolo pentru Iron Maiden, Scorpions, Deep Purple și Billy Idol. Legende vii ale rock-ului.

Din fericire pentru timișoreni, dar și pentru publicul avizat din țară și de la vecini (Serbia, Ungaria), organizatorii Revolution Festival Timisoara au mers mai departe și vom avea parte de trei zile pline de muzică și evenimente artistice speciale la Muzeul Satului Bănățean în primele zile ale lunii iunie. 

Revolution Festival se bucură de un concept de mare succes în Europa (Exit Festival) care a prins și la Timișoara, unde avem nevoie de astfel de manifestări după ani de zile în care nu s-a întâmplat nimic major în această zonă muzicală.

În edițiile precedente ale Revolution Festival am avut parte de nume mari atât din zona rock, metal, punk, dar și DJ celebri care au generat o atmosferă extraordinară în spațiul generos de la Muzeul Satului Bănățean: Skunk Anansie, Sabaton, Suicidal Tendencies, Juliette&The Licks, Planet of Zeus, Guardians of Time, Dj Fresh, Noisia, Maxim DJ Set (The Prodigy), John Digweed, dar și artiști din spațiul ex-iugoslav cunoscuți publicului timișorean.

Programul festivalului de anul acesta poate fi găsit AICI, dar cu siguranță organizatorii vor mai face anunțuri interesante în perioada următoare.

 

 

Ce avem noi aici?

Dacă pe vremea când domnul Băsescu era stăpânul instituțiilor îi trecea prin cap senatorului Șerban Nicolae să propună grațierea faptelor de corupție (probabil cea mai neinspirată idee posibilă pentru o comisie juridică) cu siguranță am fi asistat la o replică de genul: „Să-ți fie rușine, Șerban Nicolae!” După care ar fi urmat un ropot de aplauze din partea fanilor domnului Băsescu și valuri de ode în presa de tip propagandă. Acum, fostul președinte a reușit să genereze indirect o mare problemă de credibilitate actualei majorități parlamentare. Și cam atât, pentru că este evident că aberantele amendamente votate ieri în Comisia Juridică din Senat nu vor fi aprobate niciodată de plenul Parlamentului. Dincolo de cei doi, rămân surprins de multe ori de „abilitatea” PSD de a-și complica existența atunci când se află la guvernare, dar și de ușurința cu care ceilalți senatori ai partidului din comisie au votat propunerile domnului Nicolae. Despre absența strategică a doi senatori PNL care ar fi putut bloca adoptarea amendamentelor nu mai spun nimic. Pentru că am mai văzut filmul acesta și atunci când s-au votat pensiile parlamentarilor, iar liberalii – deși au anunțat că se opun – „țineau pumnii” să treacă legea, știind că doar PSD va deconta public. Există probabil și un aspect pozitiv în toată această poveste dâmbovițeană transpartinică cu miros de mare corupție și interese pe măsură: reacția promptă de respingere a propunerilor venită din partea premierului Sorin Grindeanu, care nu a mai așteptat să răspundă pentru propunerile și faptele altora (așa cum s-a întâmplat în cazul OUG 13) și a anunțat că Executivul nu susține poziția Comisiei Juridice a Senatului.

Tot mai complicat

Zilele acestea, vedem cu toții cât de endemică e corupția care sufocă România de 27 de ani. Ea, corupția, a fost și este posibilă cu concursul multor actori: lideri din partidele politice, magistrați necinstiți, afaceriști români și străini, instituții media, jurnaliști, șefi de multinaționale, funcționari, intermediari, etc. Nu există alb sau negru în acest joc absurd al corupției. Sunt doar nuanțe, dar și români care fac eforturi să lupte cu fenomenul. Important este să îi susținem pe aceștia din urmă, care foarte greu vor fi cei dintâi într-o țară ca a noastră…

 

Un moment rușinos

În 24 martie 1999 Serbia a fost bombardată de statele aliate, în urma unei decizii politice eronate a cancelariilor occidentale. Au urmat zile de coșmar pentru vecinii României. Politica aberantă a autorităților de la Belgrad, combinată cu violențele care au aprins fosta Iugoslavie au condus la un demers militar care probabil se dorește a fi uitat de actualele democrații consolidate ale lumii. Într-un fel e bine că depășim etapele urâte ale istoriei, însă e la fel de important să nu le uităm. Probabil că niciun om de stat responsabil nu poate justifica bombardarea unei zone a Europei, în zorii anilor 2000, cu proiectile care conțineau uraniu sărăcit. Acum se știe că întregul conflict din spațiul fost iugoslav a avut responsabili politici în toate republicile, iar administrația de la Belgrad a comis greșeli și fapte impardonabile. Întreținute inteligent, cinic.
Și totuși…să bombardezi un bastion al democrației în perioada cea mai neagră a comunismului, care a acaparat estul și sud-estul Europei vreme de aproape 50 de ani, e imposibil de înțeles…

Un deceniu

Am lansat blogul în anul 2007, într-o perioadă în care presa tipărită încă avea impact, iar portalurile de știri (cel puțin în România) începeau să se dezvolte, însă erau departe de dinamica actuală.

Ani la rând, prin acest mijloc am reușit să mențin o legătură reală cu mulți dintre timișorenii (este cumva nișat involuntar) care mă cunoșteau din postura de realizator programe radio-tv și publicist local.

Undeva după anul 2011, unele texte publicate aici au avut ecouri la nivel național, fiind preluate, comentate, contestate, etc. Atunci când am scris, de exemplu, despre prospecțiuni, subiectul a ajuns inclusiv în presa internațională.

În cifre, după zece ani, lucrurile stau astfel: 2 473 postări totale, din care 2 000 de articole, sute de mii de vizitatori, un record de peste 24 000 de vizualizări într-o singură zi. Nu am promovat blogul niciodată prin mijloace de marketing, nu l-am optimizat, nu am cheltuit niciun euro, ci doar am scris…ceea ce voi face în continuare.

Din cele 2 000 de texte, am arhivat în jur de 200 care au avut impact major și de care mă simt legat. Am încercat și poate că din când în când am reușit să promovez valori, idei, principii. Azi evit să fac trimitere la vreun text pentru că toate pot fi găsite aici. Știu că sunt multe…dar blogul a reprezentat, în multe momente, o gură de oxigen pentru mine sau o fereastră deschisă prin intermediul căreia am transmis ceea ce am simțit. Fie că a fost revoltă, bucurie sau dezgust…

Spațiul public românesc e atât de otrăvit încât uneori mi-a fost greu să-mi păstrez echilibrul în scris. Îmi place să cred că am reușit, deși evident că nu toate articolele de aici reprezintă o reușită editorială. Multe sunt modeste, unele pot să pară plicticoase, dar am și câteva de care sunt mândru cu adevărat. În special cele în care am reușit să aduc perspective noi, unice de abordare a unor probleme sociale, politice sau economice. Cred că cel mai important aspect e legat de determinarea mea de a-i face pe oameni să treacă prin filtrul propriu de analiză (să gândească) temele importante supuse atenției publice.

Vă mulțumesc!

Dinți

După recentul text semnat de dl Liiceanu încep să cred că, în alte vremuri, acest filosof cu editură (fosta Editură Politică a statului comunist, privatizată imediat după Revoluție!) ar fi putut lejer să legitimeze prin scris fapte reprobabile. Poate chiar abuzuri…
Să faci comentarii jignitoare la adresa situației materiale a unor semeni, să batjocorești doct expresia facială a unor oameni este mai mult decât penibil, pentru un personaj cu atâtea fițe și pretenții. Consider că e vorba chiar de o respingere directă a principiilor și valorilor creștine, la care filosoful cu mașină germană face recurs, pentru a-și legitima un text care ne arată cât de mici și meschini sunt de multe ori cei care pretind că reprezintă elita. Vă recomand un fragment dintr-o conferință care a rămas memorabilă, în special datorită replicii pe care doamna Herta Muller, deținătoare a Premiului Nobel pentru Literatură, i-a oferit-o domnului cu editură (fostă de stat). Dacă ar fi să preluăm/parafrazăm limbajul domnului filosof am putea spune că doamna Muller i-a cam „spart fața” sau gura, iar de atunci mi se pare că e cam „știrb”…