Chiar şi după Revoluţie, în România era dificil să ai acces la muzica bună. Apariţia pieţelor adhoc de casete audio a fost o binecuvântare pentru pasionaţi. În Timişoara un astfel de loc a existat lângă staţia de tramvai din Piaţa 700. Cum treceam zilnic pe acolo de două ori în drum spre şcoală mă blocam minute în şir în faţa cutiilor cu bijuterii aduse din străinătate. Astfel că pe lângă colecţia de viniluri creştea şi cea a suportului pe bandă magnetică, mai ales că preţul era mai accesibil. În scurt timp, am reuşit să am colecţia de albume la zi pentru Queen şi U2. Din Polonia erau aduse casete, dar şi din Rusia, Bulgaria. Parte din casetele respective le-am folosit în a doua jumătate a anilor ’90 în emisiunile radio pe care le realizam.

2 mai 2020/Facebook