L-am descoperit undeva în anii ’80, când era în mare vogă, pe la ceva chefuri nonconformiste. Vocea inconfundabilă și abordarea extrem de personală a unor piese compuse în anii ’60, ’70 l-au făcut extrem de popular în rândurile amatorilor de muzică bună. Ulterior, în perioada liceului, am găsit adevăratele comori muzicale interpretate de Joe Cocker: „With a little help from my friends”, „The Letter”, „Delta Lady”, etc. Am vizionat apoi, imediat după 1989, caseta video cu filmul „Woodstock”, unde Joe Cocker a fost o adevărată revelație. Maniera sa unică de interpretare și jocul scenic l-au transformat într-o vedetă încă din anii ’70. A fost mereu actual, inclusiv anul acesta susținând concerte. Cred că după Queen, pe Joe Cocker l-am difuzat cel mai mult în cei aproape 10 ani de programe radio.

R.I.P. John Robert Cocker!

Anunțuri