Gravele probleme de exprimare ale unor politicieni actuali (cu funcții mari) ne indică nivelul extrem de scăzut al educației acestora. Nu din cauza emoțiilor vorbesc prost mulți dintre actorii publici. E vorba de un val nou în politică, format din descurcăreți dispuși să ocupe orice demnitate în stat, la ordinul celor care îi controlează. Dificultatea cu care comunică, clișeele utilizate, gesturile de vestiar sunt elemente ce definesc spațiul politic românesc. Despre privirea goală a unora nu are sens să mai discutăm. Încă din perioada biblică, cei care jucau în zona politică, erau buni oratori.

Dacă ne uităm spre toate celelalte țări din UE, vedem policitieni care vorbesc coerent, articulat, ferm, clar și concis. Nu doar spre Germania sau Franța trebuie să privim, ci chiar spre alte state ex-comuniste. Ca la noi, la nimeni…

Între 1995 și 2004 am lucrat în presă, iar apoi am revenit după 2008 până în 2012. Am participat, în anii ’90 cât am fost reporter de teren, la sute de conferințe de presă care au acoperit toate domeniile, de la politică, la justiție. Oamenii care veneau în fața jurnaliștilor vorbeau foarte bine. Pe atunci în Timișoara erau active partidele de dreapta – PAC, PNȚCD, PNL – dar și PDSR(PSD) ținea ritmul. Indiferent de partid, conferințele de presă erau pregătite serios, aveam parteneri de dialog erudiți, oameni citiți cum se spune, familiarizați cu biblioteca. Ulterior, ca realizator de emisiuni radio-tv am purtat dialoguri cu cei care făceau politică și pot să afirm că niciodată nu mi-a fost jenă de jena celor care se aflau în direct. Fiecare intervenție publică era pregătită serios și temeinic. Iar politicienii vorbeau fără să fie speriați că nu își mai găsesc cuvintele, fără să îi trădeze prostia și incultura.

Acum? Vedem semidocți cu aere de șmecheri sau isterici care se luptă cu presa. Prea puține excepții, prea puține…

Regresul clasei politice românești este mai mult decât evident, iar lipsa de viziune o constantă. Cu toate minusurile celor care au făcut politică imediat după Revoluție și au continuat în anii 2000, România a ajuns țară membră NATO și UE. Credeți că prezenta garnitură de politicieni (indiferent de partid) ar mai fi capabilă de un asemenea parcurs? Bieții de ei, habar nu au să vorbească, se chinuie să articuleze câteva cuvinte…unde să ducă țara asemenea oameni?