După recentul text semnat de dl Liiceanu încep să cred că, în alte vremuri, acest filosof cu editură (fosta Editură Politică a statului comunist, privatizată imediat după Revoluție!) ar fi putut lejer să legitimeze prin scris fapte reprobabile. Poate chiar abuzuri…
Să faci comentarii jignitoare la adresa situației materiale a unor semeni, să batjocorești doct expresia facială a unor oameni este mai mult decât penibil, pentru un personaj cu atâtea fițe și pretenții. Consider că e vorba chiar de o respingere directă a principiilor și valorilor creștine, la care filosoful cu mașină germană face recurs, pentru a-și legitima un text care ne arată cât de mici și meschini sunt de multe ori cei care pretind că reprezintă elita. Vă recomand un fragment dintr-o conferință care a rămas memorabilă, în special datorită replicii pe care doamna Herta Muller, deținătoare a Premiului Nobel pentru Literatură, i-a oferit-o domnului cu editură (fostă de stat). Dacă ar fi să preluăm/parafrazăm limbajul domnului filosof am putea spune că doamna Muller i-a cam „spart fața” sau gura, iar de atunci mi se pare că e cam „știrb”…

 

 

Anunțuri