De 10 zile, România e sub asediu. Românii se luptă cu Românii, iar păpușarii stau și fac tot felul de calcule. Tabăra care a ieșit prima dată în stradă e vocală, simte că mânuiește mai bine vorbele, în timp ce generația părinților celor care se simt ca pe Maidan s-a mișcat mai greu. Asta e realitatea dacă ne uităm la tv și urmărim mediul on-line, care e mai otrăvit decât oricând. Și totuși…adevărul e dincolo de ceea ce vedem. Iar cei care ar avea ceva de spus nu mai pot fi auziți din cauza vuvuzelelor.

În România s-au introdus, în acest zile, concepte de o periculozitate extremă. De la expresia nazistă 100% „ciuma roșie” și până la folosirea copiilor în proteste politice trăim momente pe care nicio țară nu ar trebui să le (re)inventeze. Pentru că aceste practici, tendințe se insinuează discret, treptat și apoi pot conduce la drame și situații din care se mai poate ieși. Nicio ambasadă nu reacționează la sloganurile naziste, dar deja vedem cum se mișcă unii ambasadori unde „pică banul” (vorba lui Băsescu) și cum fac trafic de influență pentru diverse companii. Nu toți, dar unii practică deschis acest gen de „lobby”. În apaluzele unui cor de oameni neinformați și manipulabili. Așa se testează o națiune, o țară. Se fac probe, ca pe cobai.

Aici nu vorbim despre partide politice sau lideri, deja e vorba de viitorul nostru ca națiune și poate chiar de granițele care vor redesena România.

Îmi doresc să nu am dreptate și viitorul să mă contrazică, iar „ciuma roșie” să fie doar o expresie utilizată de niște repetenți la istorie…

Anunțuri