Niciodată nu mi-au plăcut începuturile de an școlar, deși bucuria revederii colegilor era una cât se poate de reală. Faza clasică de start cu careul acela „strâmt și rece” nu m-a convins nici măcar în ciclul primar, unde probabil că naivitatea noastră și curiozitatea ar fi trebui să fie mai puternice decât discursurile inutile ale cadrelor didactice. Din fericire, în perioada respectivă nu aveam greaua misiune de a suporta și intervențiile politicienilor, deși erau inserate povești de adormit copiii despre cât de mult ne poartă de grijă partidul și oamenii săi. Acum, însă, asistăm la un concurs de demagogie în fiecare septembrie, fie că e 15 sau 12, în funcție de inițiativa vreunui vremelnic ministru. Poate mai util pentru elevi și cadrele didactice ar fi ca începutul anului școlar să debuteze cu acțiuni mai vesele, cu o socializare reală între copii și profesori, fără limbajul de lemn care generează tone de rumeguș ideologic. La pachet, în ultimii ani, participă și clerici la aceste evenimente, iar uneori acele slujbe improvizate durează mai mult decât timpul în care un copil ar putea să rămână atent. O rugăciune comună (doar suntem într-o țară creștină) poate ar fi mai nimerită. Nu vreau să generalizez, pentru că nu în toate școlile e spectacolul acesta grotesc în care joacă și politicienii; din fericire pentru școlile mai modeste – în care de multe ori se face carte cu adevărat – potentații zilei nu le calcă pragul la începerea școlii, iar festivitățile rămân astfel mai curate. În multe unități școlare de top (unde fițele unor profesori se combină cu fentele unor părinți care cred că sunt de condiție superioară) fiecare început de an școlar aduce cu sine un munte de ipocrizie și minciună. Colorat cu animatoare și interpreți ai unor personaje de desene animate. Excepțiile confirmă regula…

the-wall

(preluare de pe youtube – scenă din filmul The Wall)