De multe ori, nedreptatea făcută unui om poate să-l determine să devină mai puternic, să depășească limitele și să-și urmeze drumul. Ieri, David, fiul meu, a scris pe Facebook un text care m-a surprins total, prin coerență și puterea cuvântului. Dar și prin eleganță…Deși starea în care se afla era cu siguranță una de furie, faptul că a reușit să transforme energia negativă, într-o postare cu sens și direcție, m-a determinat să-i public aici integral articolul. E un fel de debut pentru David Bota și acest demers:

„Atunci cand un concurs de talia competitiilor nationale se „modeleaza” in functie de interese… DA!

In fiecare an, ni se spune direct ca evaluarea va fi subiectiva, ca tine de „politica” domeniului, a polilor de putere si a relatiilor personale sau personale si de familie. Anul acesta s-a intamplat intr-un loc care ar trebui sa fie reperul artei din Romania, anul trecut spectacolul grotesc a fost in Moldova. Din pacate, aceste competitii au devenit o scena perfecta pentru „fotomodeling”, pentru etalarea unor calitati fizice…si cam atat. Incep sa se asemene aceste prestatii tot mai mult, an de an, cu un concurs ce poate face parte dintr-o lunga lista de concursuri de tip amator, caracterizate prin momente penibile, jenante, in care locurile sunt oferite preferential, total subiectiv si cel mai important…tot mai lipsite de sinceritatea specific artistica, care teoretic ar trebui sa domine atmosfera. E lovitura anuala data putinilor tineri care inca mai cred in arta si care merg, zi de zi, ceas de ceas, sa repete, uneori in sali nepotrivite, cu riscuri de afectare a sanatatii fizice pe termen lung.

Este foarte trist faptul ca niste „personalitati marcante” din aceasta lume, care ar trebui sa fie dincolo de meschinaria specifica zilelor noastre, au deosebitul privilegiu ca in fiecare an sa poata jongla cu munca unor tineri, in functie de aspecte ce tin de zona de provenienta, implicarea unor sustinatori in sferele inalte ale acestui domeniu artistic…si nu in ultimul rand diverse facilitati, favoruri.

Lucrurile de acest gen sunt cu atat mai nedrepte cu cat vorbim despre munca unor tineri, munca ce le apartine si care nu poate fi stearsa an de an cu buretele…De ce asta? Pentru ca penibilul unor momente face cu atat mai puternica o evidenta precum cele la care suntem nevoiti sa asistam…mereu. Festivitati de inchidere dominate de discursuri efervescente (a se citi ipocrite) despre noi modalitati prin care impartialitatea juratilor sa atinga cote maxime…prin utilizarea unor alte metode de jurizare?! Atunci cand chiar un membru al juriului afirma ca pozitionarea evaluatorilor in sala nu a fost cea mai potrivita si ca exista posibilitatea cu siguranta a unor erori in evaluare, ce sa mai spunem?! Cu siguranta nu modalitatea face greu realizabila o jurizare corecta, ci implicarea unor parti care teoretic nu ar trebui sa aiba acces acolo, tocmai in ideea unei notari total obiective…

Recomand celor care au puterea de a calca nepasatori pe munca si sperantele unor tineri talentati si cinstiti sa se priveasca maine dimineata in oglinda. Pret macar de o secunda…”