Zilele acestea, controversa legată de piesa trupei Taxi a făcut turul internetului, a televiziunilor, publicațiilor, etc. Până la urmă m-am întrebat, de unde tot apar idei cu impact viral prin care ni se transmite că suntem un popor mic, neînsemnat, fără rol în istoria locului, fără viziune, plin de corupți, etc. Dacă facem un exercițiu de imaginație și înlocuim trimiterea la divinitate din piesa trupei Taxi cu o altă formulă, iar „spațiile mici” le comparăm cu eventuale construcții publice (gen partide politice), iar apoi găsim o alternativă și la termenul „lemn” am putea identifica alte interpretări ale producției mai ales video a cântecului, de altfel extrem de subțire, în obișnuita notă a formației respective.

Poate privim mai atent în jurul nostru la subiectele vehiculate în presa cu impact și regăsim, foarte des, ideea desconsiderării românilor, care evident că e practicată tot de către români. E chiar o furie bine controlată, așa cum a fost și în anul 2014, prin mecanisme de popularizare on-line a unor teme lansate constant. Se afirmă, prin voci foarte gălăgioase și violente, că avem cei mai corupți și slabi medici, că preoții și BOR blochează dezvoltarea țării, că profesorii nu au performanțe, că toți angajații de la stat sunt un fel trântori, etc. E o mizerie revărsată de români contra românilor într-un mod aproape diabolic.

Pe această logică ținta principală sunt partidele politice mari (două mai există) care au fost luate în cătare din toate părțile. Se face apologia construcțiilor politice noi, a formațiunilor mici și dinamice, a independenților. Nimeni însă nu întreabă, cu voce tare, de unde au unii independenți fonduri nelimitate pentru promovare și cine sunt cei care compun noile formațiuni mici.

E adevărat că nivelul corupției a atins cote alarmante, însă asta nu înseamnă că trebuie desființate construcțiile politice mari, ele trebuie sprijinite să-și schimbe liderii corupți și să se modernizeze în mod real, pentru că fără partide solide nu avem Parlament puternic, iar fără forul legislativ cetățenii nu sunt reprezentați în nici un fel. În toate țările din lumea democratică partidele politice au scăzut la capitolul încredere, spre exemplul social-democrații germani au ajuns sub 20%, în timp ce AfD, cu mesajul său populist-naționalist, a depășit 15%.

Dar unde vom ajunge dacă dăm frâu naționalismului deșănțat, în paralel cu mișcarea de denigrare a poporului român? Chiar atât de repede am uitat ce dezastru a însemnat mișcarea legionară (care tot un spațiu mic a fost) sau comunismul de tip naționalist promovat de Ceaușescu?

Cum e posibil ca fantome ale trecutului pre și postdecembrist, figuri scoase de la naftalină să revină în prim-plan în aplauzele unui cor de personaje care manipulează ordinar?

Dacă privim cu atenție, trăim o dublă manipulare: anumite grupuri distrug credibilitatea și încrederea românilor în România, iar altele promovează un naționalism de prost gust, cu trimiteri la daci, la zeități precreștine, etc. Unde mai e loc aici și de democrație? Cine mai reprezintă vocea rațiunii? Și mai ales, chiar e atât de greu de sesizat că dubla asta manipulare ne vulnerabilizează ca stat? O țară care anul trecut era revelația economică a zonei est-europene a ajuns, în câteva luni, să pară un teritoriu în criză permanentă, cu instituții slăbite, cu partide distruse din interior și exterior, fără nicio perspectivă clară de viitor. Avem lideri capabili să oprească acest declin evident sau ne mărginim să comentăm pe tema spațiilor mici și a lemnului…