Societatea românească postmodernă e mai atomizată decât putem sesiza la o privire chiar atentă. Cei 50 de ani de comunism (ca să nu mergem mai departe în timp) au reușit, în ciuda unor orânduiri politice de tip distopic, să strângă oamenii împreună, uneori în jurul unor idealuri mici și foarte mici sau chiar a nevoilor de moment. Explozia de libertate de după ’90 ne-a oferit, pentru câțiva ani doar, șansa unor redescoperiri sau reconfirmări pentru unii. Am avut acces la literatura interbelică și nu numai, au apărut posturi de radio și televiziune independente (mă refer la cele locale), ziare și reviste de tot soiul, biserica și-a reluat locul în societate, s-au deschis granițele, etc.

Toată energia pozitivă de după ’89 a început să se transforme în ceva incert după consolidarea noilor potentați (să nu spunem oligarhi), a rețelelor naționale media, finanțate din exterior și a căpușării partidelor politice de băieți aflați în solda unor grupuri de interese interne sau externe. De aici (ca să scurtăm povestea, deoarece nimeni nu mai are timp să citească) până la gălăgia permanentă care ne inundă zilele și nopțile nu a mai fost decât un pas. În mainstream media totul e bazat pe scandal, exclusiv, corupție, sex, interceptări, corupție, procurori, popi hoți, politicieni incompetenți, partide corupte, multinaționale care ne vor binele, ambasade ce veghează la progresul românilor, tehnocrați, etc.

Dar circul suprem e pe Facebook; acolo e locul în care românul furios se exprimă fără perdea, dă lecții, nu poate fi contrazis, jignește și se simte în largul lui, ca un mitocan ce nu poate fi responsabilizat, deoarece tastatura suportă orice. Așa cum spunea regretatul Umberto Eco: „Reţelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivităţii. Erau imediat puşi sub tăcere, în timp ce acum au acelaşi drept la cuvânt ca şi un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr…”