Probabil că mulți dintre liderii politici naționali și locali din România sunt profund corupți. Ani de zile, vârfurile politice au fost protejate de șefi din instituțiile statului. România a avut zece ani un regim care a generat legi pentru a putea jefui țara (vezi restitutio in integrum), iar vina nu o poartă cei care au profitat, ci românii care au ales să-și trădeze patria. E o realitate pe care nu o poate contesta nimeni. Dar…pentru că mereu e loc de interpretări trebuie cumva să apărăm democrația și statul de drept. Pentru că un stat de drept înseamnă partide politice puternice. Încă nu s-a inventat o țară liberă și funcțională condusă de instituțiile de forță. Lucrătorii din servicii, parchete, poliție, etc nu interacționează cu mediul politic. E trist că profesionalismul ofițerilor SRI, care muncesc zi de zi pentru siguranța statului, e dus în derizoriu seară de seară pe posturile tv, din cauza unor mărunte jocuri politice, de moment.

Zilele acestea, România e mai tulburată decât Belgia sau Franța după sângeroasele atentate teroriste. De la finele săptămânii trecute am aflat că teroriștii de pe planeta asta își cumpără cartele de la benzinăriile din România, că la București vom avea o megasupermoschee, că PSD e cel mai corupt partid din țară, deși românii tot vor să îl voteze. Iar dacă vor să îl voteze e numai și numai din cauza unuia Victor Ponta, care deși nu are mână bună la oameni, s-a străduit și chiar a reușit să guverneze foarte bine, a stabilizat economia, a reîntregit drepturile unor largi categorii de cetățeni și le-a redat pensionarilor -de care le e scârbă unora dintre (de)formatorii de opinie din România – demnitatea.

Cel mai lovit partid al momentului este evident același PSD care, deși conduce inclusiv în sondajele de opinie efectuate în Banat și Transilvania, e blocat de sus până jos. La câtă nemulțumire publică se adună în fiecare secundă în țară, un partid cu structurile PSD ar trebui să conducă dezbaterea publică, să apere democrația și să ofere soluții de viitor. De ce nu se întâmplă asta? Simplu! Pentru că unii dintre cei care acum conduc organizațiile PSD nu au curaj să treacă strada fără să se teamă că ar putea fi invitați să spună o poezie la DNA. Și atunci avem parte de un jalnic spectacol politic cu un PNL paralizat și el din aceleași motive și de un PSD moale precum un fular pufos. Numai că PSD nu e obișnuit să funcționeze precum un tigru la circ, dresat cu biciul și mulțumit cu zăhărelul. Partidul Social Democrat a rămas puternic în toți acești ani pentru că a avut lideri care nu l-au trădat sau tranzacționat, ca să ne exprimăm elegant. Simpatizanții și membrii PSD nu sunt transferabili și nici traseiști, sunt consecvenți. Iar acei lideri care nu pot reprezenta un partid de asemenea dimensiuni și care are suport public trebuie să plece urgent din funcții, pentru că mai devreme sau mai târziu vor fi scoși din joc după ce nu vor mai fi utili. Sigur că e și datoria liderilor onești și formatorilor de opinie din PSD sau a celor care au vederi social-democrate să reacționeze cu curaj și să îi invite pe cei care au „vândut” partidul să elibereze terenul. E totul atât de evident încât PSD se va dezintegra dacă nu-și asumă rolul de cel mai puternic partid din țară.

Probabil că e greu de înțeles că în acest moment în România se joacă cu adevărat pe o miză uriasă. Iar acest joc are legătură directă cu democrația. Dacă cumva am uitat toți că în urmă cu 26 de ani românii au ieșit în stradă, la Timișoara pentru prima dată, pentru a cere alegeri libere înseamnă că deja nu mai suntem demni nici măcar de trecutul nostru recent.