Campania electorală pentru alegerile locale pare să fie una lipsită de teme și idei administrative. Ba chiar mă tem că nici cetățenii nu vor mai intra în sfera de interes a partidelor politice din Timișoara. Sigur că în orașul de pe Bega există deja un fel de tradiție în privința lansării întârziate a contracandidaților primarului în exercițiu; doar în 1996, când a candidat Gheorghe Ciuhandu – aflat pe valul CDR -, a fost o competiție reală, iar Viorel Oancea a pierdut ca urmare a determinării țărăniștilor și a atitudinii politice a fostului primar PNȚCD. După acel moment s-a așternut liniștea, cu excepția anului 2000, când regretatul Simion Surdan a crezut în șansa lui, însă PDSR-ul de a preferat să nu îl deranjeze prea mult pe Ciuhandu. Înțelegerile au funcționat bine și pe atunci, iar pe de altă parte electoratul timișorean era ancorat în dreapta spectrului politic.

Anul 2004 a prins PSD pe picior greșit, iar fostul prefect Horia Ciocârlie și-a lansat candidatura afirmând că nu prea are nicio șansă, că pleacă din poziția a doua, dar că i-a cerut partidul să intre în cursă. Discursul pare cunoscut și actual, nu? 2008 nu a fost, de asemenea, un an bun pentru social-democrați. După o perioadă de incertitudini, a fost lansat în cursă (tot fără să-și dorească) Ion Răducanu, actual deputat UNPR, însă foarte târziu. Nimeni nu îi poate reproșa lui Răducanu că nu s-a luptat în campania electorală sau că nu a scos la iveală multe nereguli din mandatele Ciuhandu, însă mobilizarea partidului nu a reușit să aducă un scor foarte bun.

În același an de grație 2008, PSD s-a concentrat pe alegerile de la Consiliul Județean Timiș, unde împotriva președintelui în exercițiu de atunci, Constantin Ostaficiuc, a candidat Ilie Sârbu, din poziția de lider al PSD Timiș și senator. Rezultatul politic a fost foarte bun pentru social-democrați, iar Ostaficiuc l-a depășit pe Sârbu cu câteva procente, deși PDL era încă pe val mai ales în vestul țării. Scorul bun, diferență de 8 procente, a permis PSD să facă majorități la CJT și Primăria Municipiului Timișoara, social-democrații obținând primul mandat de viceprimar din perioada postdecembristă, postul fiind ocupat de Sorin Grindeanu, actualul președinte al PSD Timiș.

Anul 2012, l-a adus în funcția de primar al Timișoarei pe candidatul USL, liberalul Nicolae Robu, care deși a lipsit două săptămâni din campania electorală, din motive medicale, a câștigat primăria pe forța USL și datorită implicării totale a structurilor de cartier ale PSD (se știe că PNL e un partid mult mai slab organizat) și a determinării pe care a avut-o candidatul PSD pentru funcția de președinte al CJT, Titu Bojin, care a obținut în Timișoara mai multe voturi decât Robu, iar în județ l-a surclasat pe Ostaficiuc cu peste 20 de procente, care au depășit chiar și previzibilul val USL.

Ce avem în prezent? Deocamdată un candidat al PSD – medicul Florin Bârsășteanu – ce nu pare foarte determinat să se confrunte cu primarul Nicolae Robu și o candidatură independentă a fostului viceprimar Adrian Orza, în prezent consilier municipal. E cel puțin curioasă atitudinea PSD Timiș în această perioadă, având în vedere că partidul e activ în alte județe din țară și în București, iar sondajele de opinie indică un vot semnificativ pentru social-democrați în acest an, la ambele scrutinuri. Nu e nicio surpriză în acest sens, având în vedere rezultatele bune, resimțite de categorii largi de cetățeni, ale guvernării Ponta. Eficiența măsurilor de stabilizare economică a țării în perioada în care Victor Ponta a condus Guvernul au fost confirmate de Comisia Europeană, FMI și agențiile de rating. Dacă PSD va obține un rezultat bun la alegerile locale și parlamentare din 2016 acest lucru se va datora în primul rând efectelor guvernării PSD.

Ce e greu de înțeles, zilele acestea, este campania de tip coccolino a PSD în Timișoara. Totul e soft, moale și lejer. În condițiile în care votanții social-democrați sunt determinați și dornici de implicare – având în vedere și contextul național politic – nu cred că cineva poate să explice de ce liderii social-democrați sunt atât de discreți, ca să nu spunem ascunși. Aici nu vorbim de atacuri la adresa primarului în exercițiu, nici vorbă, ci de necesitatea de a prezenta un proiect solid administrativ din partea PSD. Și în perioadele mai sus amintite, Partidul Social Democrat avea deja un program politic și administrativ clar, pe puncte, realizat în colaborare cu arhitecți, juriști, economiști, oameni de cultură, etc. Timișoara a rămas mult în urma altor orașe ale țării, iar un pasaj de 200 de metri, proiectat pe vremea lui Ciuhandu și Orza și refacerea centrului istoric, pornită tot din mandatul trecut sunt aspecte minore comparativ cu forța economică și calitatea cetățenilor timișoreni.

Dacă se păstrează ritmul acesta (semi)adormit al campaniei PSD în Timișoara este clar că prezența la vot va fi redusă, iar primarul în exercițiu își va reconfirma fără probleme mandatul.