Atmosfera publică în România e una de permanentă tensiune. Dacă ne-am putea decupla de la tumultul mediatic cotidian și am privi din exterior cred că ne-am cutremura. Toată lumea se războiește cu toată lumea, instituțiile clocotesc în interior, dezbaterea din on-line capătă proporții apocaliptice.

Cel mai spumos spectacol al săptămânii – evacuarea trustului Intact, la solicitarea intempestivă a ANAF – a stârnit o agitație specifică doar campaniilor electorale (și alea tot mai isterice). Mesaje de solidaritate versus ură și frustrare: fanii Antenelor sunt dispuși să-și rupă hainele de pe ei pentru a salva situația, în timp ce adversarii își doresc ca niciodată să nu mai audă de trustul respectiv, l-ar vrea închis. Jurnaliștii se bat cu jurnaliștii, politicienii cu politicienii, cetățenii se înjură pe Facebook, spectacolul seamănă cu un război în toată regula.

În fapt, pentru românul fără mize politice această dispută – până la urmă juridică – dintre o entitate privată și una a statului ar trebui să nu prezinte un interes atât de mare, pentru că e clar că Antenele vor emite în continuare. Sigur că atitudinea inspectorilor ANAF a fost una exagerată, deoarece spectacolul cu descinderi motorizate deja irită pe toată lumea, dar de aici până la lupte la baionetă între cetățenii români e cale lungă. Încă un aspect ar fi cel legat de dubla măsură, pentru că se dă senzația tot mai mult că marile hoții din mandatele trecute sunt trecute cu vederea.

Poate un câștig mic din toată această poveste ar fi dezbaterea de ieri din Senat, unde, după o lungă perioadă, am văzut și discursuri politice bine acordate, dincolo de ieșirile specifice în decor. Antena 3 (în special) are audiență mare, e urmărită de români, ca urmare e firesc, dată fiind situația, ca Parlamentul să solicite explicații, clarificări și să se poziționeze. Indiferent cât de criticați sunt parlamentarii, e important ca Senatul și Camera Deputaților să facă eforturi de recredibilizare, pentru că Legislativul trebuie să rămână cea mai importantă, democratică și reprezentativă instituție a statului. Pe de altă parte, situația în care se află postul public de televiziune ar impune o mai mare preocupare din partea Parlamentului.

Dar în tot acest timp, România chiar are probleme majore…

Situația dramatică a bebelușilor din Argeș a devenit o temă secundară, iar ministrul sănătății pare mult mai preocupat de propria persoană decât de ceea ce se petrece acolo. Neputința sistemului sanitar e dublată de o atitudine distantă și relaxată din partea ministerului de resort, iar expresii gen „ventilație emoțională” ar putea fi folosite de un ministru eventual în cadrul unui seminar, iar nu atunci când se discută despre moartea unor copii și cauzele încă sunt necunoscute.

Scriam, în urmă cu câteva luni, despre asaltul mediatic incredibil la care sunt supuși cetățenii de ani de zile și insistam pe ideea că dacă orice alt popor din Europa ar fi fost atât de „spălat pe creier” programatic precum românii probabil societatea în sine s-ar fi degradat accelerat, așa cum se întâmplă în România. În mainstream media nu e agitație și circ doar când se discută despre politică, ci asta e școala de televiziune și radio în București, iar modelul a cam prins peste tot în țară. Dacă asculți un program radio matinal (cu mici excepții), de exemplu, ai senzația că aterizează extratereștrii, e o agitație incredibilă, gălăgie multă, prost gust din plin, ca să nu mai vorbim despre conținutul muzical. Despre divertismentul de seară de pe tv e bine să evităm orice discuție, pentru că am avea nevoie de o mare cantitate de lămâi pentru a depăși senzația acută de greață.

În România, ai senzația că nimeni nu mai are răbdare să asculte, pentru că toată lumea vorbește…