Adrian Orza, fostul viceprimar al Timișoarei, a postat un text pe Facebook care vorbește, în puține cuvinte, despre fractura actuală dintre administrație și cetățean. Am decis să promovez acest post pentru că el se referă, în primul rând, la oamenii de lângă noi, la cei cărora viața nu le-a surâs, la bătrâni care nu au cunoscut niciodată succesul, la cetățeni care, deși au fost înfrânți aparent, sunt niște învingători, în lupta de zi cu zi, în viața reală:

„In 2000, cand am ajuns la primarie prima audienta cu cetatenii a fost si una pe care o voi tine minte. A venit un domn cu handicap locomotor. S-a asezat la masa, unde se aflau deja sefii de servicii si directii din subordinea mea. Pentru ca o audienta asta presupune, ca persoanele din primarie, sa dea solutia celui care petitioneaza, chiar in acel moment. Pozitiva sau negativa, in functie de problema si de legislatia in vigoare. Asadar, omul se aseaza, isi desface proteza piciorului si o pune pe masa….Asa a inceput pentru mine seria de sute de audiente…. Pentru ca audientele dincolo de faptul ca te incarca sufleteste cu problemele persoanelor cu care intri in contact( dupa unele audiente ramaneam inchis in birou minute bune, eram incapabil sa mai comunic cu cineva- venise mama mea odata la birou dupa niste audiente si am rugat-o sa iasa afara).., iti arata exact masura sociala a comunitatii. Pentru ca nu totul e roz, nu totul e cum trebuie pentru oameni. Sunt drame, pe care niciun buletin de stiri nu le poate cuprinde. Contactul asta e cel mai pretios! Si e genul de contact care iti asigura ramanerea cu picioarele pe pamant. Daca il apreciezi… Astazi, se fac audiente pe facebook. Dar nu se mai fac, asa cum se faceau odata. Fata in fata cu omul. Daca ar fi sa fiu critic, as spune ca asta e de fapt premiera. Si revin si sustin ca daca te privezi de contactul cu cei nemultumiti, cu cei cu probleme, pierzi adevaratul sens pentru care trebuie sa lupti. Cand o sa privesti in fata un om care e scos din locuinta si se tine in carje, cand vezi lacrimile unuia care isi tine ” averea” in plasa de rafie si iti spune ca ii foame dar vrea doar atat: sa i se friga carnatul pe care il primeste la cantina sociala, pentru ca nu are frigider sa il tina peste weekend ” locuinta” lui fiind sub Podul de pe Bega… Cand o batrana de 80 de ani iti spune ca nu mai are pe nimeni si te intreaba daca nu vrei sa fii fiul ei…..Cand o sa vezi astea si multe , multe alte povesti de viata o sa poti intelege ca administratia nu e facuta doar din tevi si betoane. Din sclipici de blitz si monitoare tv. Din aplauze si reflectoare puse pe prezidii si comitete. Ci din suflete. Multe suflete…Care ajung sa te doara…Si carora nu le poti da ” block” de pe ultimul model de telefon mobil…”