Vineri scriam că Victor Ponta poate să plece, pentru că și-a făcut datoria față de români în calitatea sa de premier și că propaganda nu îl va slăbi indiferent de acțiunile sale viitoare. Victor Ponta a renunțat, duminică, la toate funcțiile din Partidul Social Democrat, pentru ca PSD să nu fie afectat de dosarul în care este anchetat, cu toate că presupusele fapte sunt localizate undeva în anul 2007. Propaganda continuă să lovească la fel de tare și tot corul de detractori insistă ca Ponta să plece din fruntea Guvernului. Atacurile la premierul în exercițiu depășesc orice imaginație și sunt venite din toate părțile, nu doar din zona coordonată de PNL-PDL. Ca observator atent al fenomenului comunicării publice în România, pot să afirm că niciodată vreun om politic român nu a fost atât de atacat public, zilnic, minut cu minut. E adevărat că explozia rețelelor de socializare are un rol major, însă dimensiunea propagandei este fără precedent.

Victor-Ponta

Probabil că unii dintre dumneavoastră vă întrebați de ce folosesc termenul „propaganda” atât de des în contextul legat de Ponta. Simplu, pentru că indirect este vorba despre o propagandă politică, în sensul că distrugerea imaginii publice a liderului principalului partid din România profilează formațiunea care acum se află în opoziție ca variantă pozitivă. Nici nu mai contează că actuala opoziție e formată din exponenți ai fostelor guvernări de dreapta, care știm cu toții în ce fundătură au băgat țara și pe români. Iar tocmai aici lovește uraganul mediatic îndreptat împotriva lui Ponta. Românii trebuie să uite ce au făcut pedeliștii și grupurile lor de interese. Nimeni nu mai vorbește despre jaful de la ANRP, despre „băieții deștepți din energie”, despre evaziunea fiscală uriașă cu combustibili, patronată la vremea respectivă de la vârful ANAF și conectată direct la Cotroceni. Ca să nu mai repet tot dezastrul social, cu tăieri de pensii, salarii, închideri de spitale, etc. Toate acele curbe de sacrificiu, plătite de români, nu au avut niciun rol, decât acela de a permite fostelor guverne să se împrumute masiv de pe piețele externe și să sifoneze miliarde de euro către mafiile conectate la stat. Atât, nimic mai mult. Dacă urmărim discursul împotriva lui Ponta nu regăsim decât vreo trei, patru clișee, toate asezonate cu termeni puternici, șocanți prin violență și cam atât…Asta se întâmplă pentru că Victor Ponta nu poate fi contestat ca premier, conduce Guvernul foarte bine, iar prestația sa ca șef al Executivului este una cu rezultate palpabile, măsurabile. Nimeni nu poate să conteste faptul că România se află în al patrulea an de creștere economică, așa cum -indiferent cât de asaltați sunt românii de publicitatea negativă și cât încearcă unii să îi spele pe creier – efectele pozitive pentru cetățeni nu pot fi negate. Și totuși…Ponta e prezentat ca inamicul public numărul 1. De ce? Cred că este evident pentru toată lumea, inclusiv pentru cei care aruncă cu piatra, ignorând că lovesc într-un om care a făcut, cu siguranță, greșeli politice și de strategie, însă conduce un Guvern performant.  Ar fi inutil să înșir aici lista realizărilor premierului Victor Ponta. Un lucru, însă, e cert: Ponta va rămâne în istorie ca unul dintre cei mai buni șefi de Guvern pe care i-a avut România după Revoluție. În concluzie…poate să plece…