Ziua de ieri mi-a confirmat o temere mai veche: românii – indiferent că sunt bănățeni, ardeleni, olteni, moldoveni – își doresc să fie conduși de jupâni, de personaje cărora să li se închine. Sper să nu am dreptate în totalitate, însă nu credeam vreodată că Timișoara poate fi scena unor apucături și reflexe ceaușiște. Da, ceaușiste! Ziua de naștere a unui primar nu poate fi transformată într-o sărbătoare publică și politică. Poate doar în state din estul fostului bloc sovietic sau prin comune uitate de soartă. Așa cum spunea aseară un amic liberal, sunt sigur că timișorenii nu vor avea nicio reacție și în timp se vor obișnui cu tot felul de manifestări grotești. Oare la anul, în pragul campaniei electorale, cum vom sărbători ziua de naștere a iubitului și unicului conducător?!