De ani buni, Timișoara se află la coada orașelor României în ceea ce privește evenimentele muzicale, artistice, culturale, dacă vreți. Poate să pară un clișeu, însă municipiul de pe Bega e într-un vast con de umbră, iar realitatea nu cred că poate fi contrazisă de nimeni. Opera Română din Timișoara, ca să dau doar un exemplu notoriu, stă atât de departe de domeniul coregrafiei, încât o comparație cu orașul Novi Sad din Serbia cred că ne-ar face să plângem, fără nicio exagerare.

Nu am pomenit nimic despre Viena, Munchen, etc, metropole cu care încă unii încearcă să ne compare. Să fim serioși! Ce operă serioasă din Europa nu are o stagiune proprie de balet?! Ca să nu insistăm mai mult…Și tot în același registru, nu știu câți dintre decidenții timișoreni sunt la curent cu situația dramatică a Colegiului Național de Artă „Ion Vidu” Timișoara. Școala nu dispune, la această oră, de un spațiu adecvat de repetiții pentru elevii de la coregrafie. Practic, elevii și profesorii de la coregrafie repetă în diverse locuri, în săli care nu dispun de un minim necesar pentru buna desfășurare a orelor de curs. Din când în când, atunci când timpul permite, prin bunăvoința celor de la Opera Română din Timișoara elevii repetă într-un spațiu adecvat. De 25 de ani (fără exagerare) elevii și profesorii de la „Vidu” au așteptat să fie achiziționat un banal covor special pentru repetițiile de balet. Sigur că e vorba și de o indolență a unora dintre cei care au condus, până nu demult, această școală și care, la un moment dat, au vrut să desființeze secția de coregrafie pe motiv că „dansul reprezintă un păcat”. Pare halucinant, nu? Însă cei care cunosc situația, știu că influența sectară care a existat în această școală, ani de zile, a produs efecte negative incredibile.

M-am oprit doar la acest capitol, pentru că ipocrizia autorităților locale și județene, a clasei politice locale, dacă vreți, depășește orice limită. Se organizează tot felul de acțiuni, conferințe, evenimente cu scopul de a promova Timișoara la statutul de capitală culturală europeană, însă nimeni, nici măcar vreun consilier local, județean, parlamentar, etc nu încearcă să rezolve problema colegiului de artă din oraș. Asistăm la acțiuni de presă în care diverse doamne și diverși domni vorbesc afectat despre rolul culturii în viața noastră, în timp ce singurul colegiul de artă din oraș este ignorat total. Dacă am spune că e vorba de lipsă de viziune, am fi eleganți. E mârlănie și impostură, pentru că dă bine în cadru să te prezinți ca un susținător al culturii, deși unii dintre derutații care pot decide în domeniu sunt mai apropiați de cărțile de joc, decât de o bibliotecă. Bugete generoase se alocă de către Consiliul Local Timișoara și Consiliul Județean Timiș pentru tot felul de paranghelii, unde micul și berea sunt la mare cinste, iar votul semidocților care compun comisiile pentru cultură e dat în numele promovării valorilor culturale.

Va urma…

Anunțuri