După o lungă perioadă (care se poate măsuri în ani, cred), am decis să scriu aici câteva rânduri despre un alt partid decât PSD. Din cele câteva mii de articole politice care există în arhiva blogului, cele mai multe au ca temă Partidul Social Democrat, iar mai mult de jumătate dintre texte sunt critice (unele la limita decenței jurnalistice) și extrem de acide la adresa unor politici/practici/atitudini din PSD. Asta pentru că îmi e mai ușor să-i critic pe ai mei 🙂 pentru că îi cunosc foarte bine, din interior. Dar și pentru că îmi pasă…

Fără să exagerez, nu la fel de mult, dar îmi pasă și de Partidul Național Liberal. O dată pentru că nu putem avea democrație și stat de drept fără partide puternice și autentice, iar pe de altă parte sunt subiectiv. Mai ales atunci când vine vorba despre PNL Timiș. Începând din anul 1995, când mi-am început activitatea jurnalistică la Timișoara, m-am simțit cumva legat de PNL Timiș. Erau primii ani de democrație, iar un tânăr de 21 de ani ( cu multe idealuri și speranțe) era clar că rezona mai ușor cu un partid care îi avea în conducerea de atunci pe Viorel Coifan (fost președinte al CJT), pe Ovidiu Drăgănescu (consilier județean, ulterior deputat și prefect de Timiș) și pe alți liberali cu care era o plăcere să discuți/polemizezi pe teme diverse, de la istorie, literatură și muzică până la, evident, politică… Îmi amintesc că victoria CDR din 1996 m-a bucurat atât de mult de parcă era un succes personal. Țin minte că în noaptea victoriei am fost împreună cu jurnaliștii tineri de atunci și cu staff-ul PNL Timiș în balconul Operei din Timișoara, fluturând steaguri și cumva încălcându-ne ușor statutul de ziarist, deși în acei ani, se făcea presă cu pasiune și verb, iar jurnaliștii își plăteau singuri cafeaua sau ceaiul…A fost vorba de o convingere sinceră că după guvernarea etatistă Văcăroiu urma un regim de dreapta care putea să modernizeze țara. Știm cu toții că nu a fost să fie, ba din contră…CDR s-a dovedit un mare bluf, la fel ca alte guvernări de dreapta care au urmat. Dar, totuși, PNL și-a păstrat o imagine mult mai bună decât PNȚCD.

Cu toate acestea, am rămas apropiat de atunci de mulți liberali timișeni, chiar și după ce am intrat în domeniul consultanței politice și am ocupat ani de zile funcția de purtător de cuvânt al PSD Timiș. Din păcate, însă, PNL Timiș de azi nu prea mai are nicio legătură cu vechiul Partid Național Liberal-filiala Timiș. E ca și cum am vorbi despre peneliști și liberali. Dintr-o formațiune democratică și modernă, organizația județeană a PNL s-a transformat într-o structură incertă, în care valorile liberalismului autentic au fost înlocuite cu sloganuri și acțiuni demagogice, iar regimul autoritar instituit în partid funcționează după modelul șeful are întotdeauna dreptate! Șeful și cei obedienți lui! În locul unor oameni cu convingeri, au venit mulți „meritocrați”, la pachet cu șmecherii care se lipesc mereu de partidele cu priză la electorat. Vechii liberali (ne neapărat bătrâni ca vârstă) au fost discret marginalizați, iar democrația internă de partid cred că e mult mai jos de limita avariei.

M-a bucurat revenirea, totuși destul de discretă, în spațiul public a fostului președinte al PNL Timiș, Ovidiu Drăgănescu, unul dintre cei mai vechi lideri liberali din țară, însă  fostul deputat și secretar general al PNL e prezent mai mult în spațiul virtual, deși cred că ar trebui să fie în prima linie a organizației. Greu în condițiile de azi…

De ce am scris acest text? Pentru că discut, de câteva zile, cu foarte mulți liberali timișeni care îmi spun că se tem să nu fie total transformați în peneliști! Cred că ar fi o pierdere pentru întreg spațiul politic local…