Cred că pentru a asculta un album Pink Floyd trebuie să fii pregătit, să ai o stare anume, care să-ți permită să pătrunzi esența muzicii. Anul trecut, pe piață a apărut „The Endless River”, prima producție după două decenii de la lansarea capodoperei „Division Bell”. Abia ieri, am cumpărat albumul și l-am ascultat. Am simțit că e momentul…E construit pe patru părți, instrumental cu o singură excepție-piesa de final „Louder than Words”. E un album psihedelic 100%, care nu s-a bucurat de critici prea favorabile. Din punctul meu de vedere, „The Endless River” e un album Floyd, iar asta e suficient. Niciodată nu am fost de acord că Pink Floyd înseamnă în primul rând Roger Waters. Cei familiarizați cu fenomentul vor aprecia cu siguranță ceea ce se anunță a fi ultimul album Pink Floyd…

floyd

(imagine preluată de pe independent.co.uk)

„The Endless River has as its starting point the music that came from the 1993 Division Bell sessions. We listened to over 20 hours of the three of us playing together and selected the music we wanted to work on for the new album. Over the last year we’ve added new parts, re-recorded others and generally harnessed studio technology to make a 21st century Pink Floyd album. With Rick gone, and with him the chance of ever doing it again, it feels right that these revisited and reworked tracks should be made available as part of our repertoire…I think we have successfully commandeered the best of what there is … It’s a shame, but this is the end.” David Gilmour |