Franța, patria democrației moderne, a fost lovită în plin, într-o zi aparent banală. Jurnaliști și polițiști au fost măcelăriți cu sânge rece de o echipă de asalt teroristă, care a acționat extrem de coordonat cu o altă structură ce a asigurat suportul unei astfel de operațiuni criminale. Europa fierbe de ceva vreme, iar atacul de ieri va contribui din plin la creșterea tensiunii. În Germania, încă de la finele anului trecut, au loc mișcări de stradă îndreptate împotriva fundamentaliștilor musulmani. Politicieni, jurnaliști, comentatori avizați sau interesați, lideri religioși încearcă acum să găsească explicații, dar mai ales soluții pentru a putea fi evitate pe viitor astfel de tragedii. Mi-e greu să cred că se va găsi o soluție/metodă magică pentru liniștirea atmosferei, care e tot mai sumbră în statele dezvoltate ale Europei. Fundamentalismul religios – indiferent de cine e exersat – duce la astfel de situații, așa cum lipsa de viziune a decidenților politici europeni contribuie la amplificarea convulsiilor sociale de toate felurile. Mă tem că după ce se va ieși din starea emoțională pe care o traversează orice om normal de pe planeta asta după crimele de ieri, se va banaliza și acest subiect. Cred că există riscul ca europenii să fie „învățați” să se obișnuiească  cu ideea unor astfel de atentate. În același timp „apostolii” libertății totale pe internet vor continua să lupte, chiar și în stradă, împotriva autorităților naționale și europene, care încearcă să identifice mijloace pentru a preveni propagarea fundamentalismului religios – care conduce la terorism – prin intermediul rețelelor de socializare.

n-CHARLIE-HEBDO-570

(imagine preluată de pe Huffingtonpost.com)

Nu înțeleg de ce un cetățean ar trebui să se teamă de faptul că, în situații speciale, ar putea fi verificat de către un serviciu de informații în legătură cu activitatea sa virtuală. A protesta față de faptul că instituțiile care au ca misiune apărarea vieții și integrității cetățenilor pot, într-o situație complicată, să aibă acces la conturi de e-mail mi se pare greu de înțeles. Toate serviciile de informații europene funcționează sub control parlamentar și în colaborare – reglementată de lege – cu alte entități (civile) ale statului, ca urmare nu văd de unde apare frica violării dreptului la intimitate. Cine afirmă că ofițeri de informații ar putea intra oricând, fără un control, în calculatoarele cetățenilor fie minte asumat, fie habar nu are despre ce vorbește. Amenințările asimetrice care există peste tot în lume impun o readaptare atât legislativă, cât și procedurală și operativă în domeniul serviciilor de informații. De ce un grup fundamentalist, terorist, criminal poate avea acces liber și neverificat pe internet pentru a-și rectura adepți și a promova idei periculoase pentru orice societate umană, iar un serviciu de informații – repet, care funcționează conform normelor legale ce garantează dreptul la viața privată – trebuie limitat în demersurile sale ? Cine are interesul sa blocheze – așa cum s-a întâmplat recent în România – apariția unor legi care să confere libertate mai mare de mișcare pentru structurile de forță ale statului? Până unde poate merge discursul fals al unor ONG care militează (aparent) pentru drepturile omului?

Anunțuri