Diaspora, în loc de emoție

Alegerile prezidentiale sunt castigate, in toate statele democratice, de candidatul care reuseste sa transmita in primul rand emotie, de cel care starneste pasiuni si patimi in randurile sustinatorilor si a celor care il contesta. Pentru ca e imposibil ca domnul Iohannis sa produca vreo emotie, reactie puternica in randurile cetatenilor, cei care l-au aruncat in lupta prezidentiala au gasit o solutie de moment: diaspora. Plecand de la o serie de balbe de organizare in primul tur, toata propaganda domnului Basescu (de fapt dansul a recunoscut in final ca il vede pe Iohannis drept continuator al sistemului sau) s-a centrat pe tema votului in diaspora, pentru a crea o emotie puternica in tara. S-a ajuns in situatia de a nu se mai discuta despre voturile milioanelor de cetateni din tara, ci doar despre cele cateva puncte din strainatate in care se poate vota. Nu mai insist, pentru ca eu cred ca lucrurile sunt evidente, se cauta un scandal international cu orice pret. Sigur ca vreau ca fiecare roman de pe acest glob sa poata vota, daca doreste asta. Am o singura precizare in final, in diaspora voteaza cel mult 300.000 de cetateni romani si evident ca nu toti il aleg pe candidatul recomandat de domnul Basescu. In tara, voteaza probabil in jur de 10 milioane…

UPDATE: Textul acesta a fost scris duminica, pe la pranz. Ieri, relatia emotie-diaspora a fost tratata in termeni similari pe DC NEWS. Cititi AICI. Probabil ca si eu si jurnalistii de la site-ul amintit am evaluat corect, avand in vedere rasturnarea rezultatului.

Publicitate

Victor, să fii un președinte bun!

Peste două zile, românii se vor prezenta din nou la vot și de această dată în număr mare. Sunt sigur de asta! Campania electorală prezidențială a avut o parte bună, pentru că a reușit să stârnească o amplă dezbatere națională, iar atunci când democrația câștigă manipularea, scandalul, ura, dezbinarea nu mai au nicio valoare. Partea proastă a acestei campanii este legată de parazitarea temelor esențiale legate de funcția de șef al statului. S-a discutat doar pe marginea unor lozinci, a unor persoane, a fost un vacarm generalizat și totuși afirm că e bine. E bine pentru că instinctul democratic nu a dispărut, ba din contră. Nici nu se putea altfel în România, pentru că trebuie să recunoaștem că ne și place, de multe ori, sângele care curge în arenă. Suntem, cu bune și rele, un poporul latin, ancorat în zona Balcanilor, impregnat de modele slave și nu numai, însă eu sunt convins că nu suntem mai răi decât alții. Dar nici mai buni!

Finala prezidențială a fost cumva previzibilă. S-au calificat Victor Viorel Ponta, premier în exercițiu și președinte al PSD și Klaus Werner Iohannis, primar al Sibiului și președintele PNL. Eu mi-am exprimat, încă în debutul campaniei electorale, susținerea publică pentru Victor Ponta și am adus o serie de argumente raționale, în paralel cu scoaterea în evidență a punctelor sensibile ale PSD. Am fost mai mult decât implicat în dezbaterile de pe Facebook, asta dintr-un vechi reflex jurnalistic pe care îl am după ani de zile de activitate în radio, televiziune și presa scrisă. Unii dintre cititori, amici, colegi, apropiați au pus atitudinea mea într-o cheie politică (e parțial corect, deși nu am fost niciodată și nu sunt membru de partid) sau au concluzionat că aș fi cumva implicat în echipa de campanie electorală prezidențială. Această presupunere e cumva justificată, deoarece am lucrat ca și consultant oficial pentru PSD Timiș între 2004 și 2008, iar mai apoi am revenit în campania electorală din 2012, atât la locale, cât și la parlamentare, pe lângă colaborarea mea punctuală – în calitate de trainer – în cadrul unor serii de programe și proiecte de comunicare ale social-democraților europeni în România. De această dată nu am avut o asemenea implicare, iar susținerea mea pentru Victor Ponta are legătură cu un fapt de viață.

Îl cunosc personal pe Victor din anul 2004, de pe vremea când venea la Timișoara în calitate de șef al Corpului de Control al Guvernului și de președinte al TSD. Am discutat mai mult despre muzică, filme, sport decât despre politică în perioada respectivă. De fiecare dată când ajungea în zona de vest a țării făcea cumva și trecea și pe la Timișoara, aici unde are prieteni buni, așa cum sunt deputatul Sorin Grindeanu, prefectul Eugen Dogariu, Sebastian Răducanu și alți colegi. L-am văzut din interiorul partidului pe Victor cum a profilat o organizație fără mari perspective – era un fel de anexă – într-o structură puternică. Mă refer la TSD. Am urmărit cum a urcat treptele politicii, cum a devenit o voce puternică în Parlament. După eșecul din 2009 al domnului Mircea Geoană a fost singura opțiune a momentului pentru a prelua conducerea PSD. Recunosc, mi-a fost greu să cred că va reuși să stabilizeze un partid atât de mare și complex. Cu atâtea grupuri de forță, cu o sumedenie de lideri extrem de puternici, cu politicieni corupți, dar extrem de abili, așa cum sunt toți corupții din politică. Nu am avut curajul să pariez că va putea să-i pună la punct pe sforarii celebri din PSD, care de fapt erau aproape transpartinici. M-am temut că o să declanșeze un proces de înlocuire totală a vechilor lideri cu prietenii săi din partid. Nu a făcut nimic din toate acestea! A dovedit că puterea într-un partid se ia și nu se primește cadou. Dar, cel mai important, a preluat discret controlul, fără ca păpușarii de serviciu să observe. În același timp, a fost corect cu vechea garnitură de lideri și i-a făcut să înțeleagă faptul că legea trebuie să fie egală pentru toți. Cine crede că e simplu să conduci PSD înseamnă că e naiv politic…

În anul 2012 a devenit premier. Atunci, dincolo de bucuria reușitei sale, chiar am avut temeri că nu va reuși să controleze haosul din interiorul executivului. Să nu uităm cum arăta România în 2012, cu salarii tăiate, cu pensii reduse, cu spitale închise, cu „băieții deștepti” din energie și alte domenii aflați în zone de confort pe spatele românilor. Numai cine nu are habar de politică nu înțelege cât de rarefiat e aerul la nivelul acela și cum o mișcare sau neatenție te pot trimite la plimbare definitiv. A câștigat și pariul guvernării! Iar după alegerile generale din 2012 s-a concentrat pe politica externă, unde a avut succese notabile. Nu mai insist, pentru că le-am prezentat deja. Astăzi, la București se află premierul Italiei, Matteo Renzi, pentru a-l susține, vicecancelarul Germaniei, Sigmar Gabriel, a transmis o înregistrare video de susținere, așa cum au făcut liderii social-democrați din toată Europa.

Dincolo de argumentele de mai sus, rămâne convingerea mea fermă că Victor poate să contribuie decisiv la schimbarea în bine a României, că poate să genereze o altfel de politică internă și externă. Dar nu această convingere m-a determinat să mă implic atât de mult (în scris) în această confruntare electorală, ci faptul că Victor Ponta e același om, după aproape un deceniu de când ne cunoaștem. Chiar dacă progresul său politic a fost unul aproape incredibil, funcțiile și succesul nu l-au schimbat, iar asta cred că ne-a demonstrat tuturor celor care l-am cunoscut atunci când facea primii pași în politica mare…Victor, să fii un președinte bun!

În loc de concluzie

Faptul ca Iohannis a rostit cateva lozinci in plus fata de ieri si o tona de generalitati a produs un delir total in randul „sofisticatilor” care nu voteaza decat cu „dreapta”. Unii spun ca e un candidat de forta, altii sunt in extaz mediatic, cei mai fideli au inceput sa spere…Oameni buni, imi asum ce scriu: acest om nu avea ce sa caute la un asemenea nivel, nu e locul lui in finala prezidentiala decat intr-o singura situatie…daca am fi o natiune de mana a doua. Eu nu cred asta, asa cum nu ma intereseaza ce a aflat Iohannis de la bunicul lui. Eu, desi nu l-am cunoscut, am aflat de la bunicul meu ce inseamna dragostea de tara si respectul pentru poporul din care faci parte. Bunicul meu a luptat pentru eliberarea ultimelor palme de pamant romanesc din Ardeal…Stiu ca sunt subiectiv, dar mi-ar fi rusine sa am un presedinte obisnuit sa tina romanii in marginime. Romanii sibieni stiu despre ce vorbesc!

Lăsați-ne să votăm!

Protestele organizate, fix cu o săptămână înaintea turului al doilea al prezidențialelor, ridică o serie de suspiciuni legitime. Știu că vacarmul e mare, iar tensiunea la fel, dar totuși vreau și eu să lansez câteva întrebări:

1. De ce timișorenii nu au ieșit în stradă între 2005 și 2012, pe vremea guvernărilor de dreapta, pentru a protesta pentru faptul că Timișoara nu are centură ocolitoare? Au aflat abia acum?

2. De ce liderii PNL și PDL din Timiș care îl acuză pe premierul Victor Ponta că a „luat centura Timișoarei și a mutat-o la Tg. Jiu” nu l-au acuzat pe Emil Boc și pe MR Ungureanu că au plecat cu asfaltul la Cluj Napoca? De ce e ignorat anunțul ministrului transporturilor, confirmat de premier, că centura ocolitoare a Timișoarei face parte din Master Plan?

3. Timișoara este condusă de 25 de ani de primari de dreapta (PAC, PNȚCD, PNL). De ce timișorenii care acum îl înjură pe Victor Ponta că nu este interesat de proiectele orașului nu au ieșit în fiecare lună – în toți acești ani – în Piața Operei să-și înjure aleșii locali? De asemenea, de ce una dintre cele mai vocale „înjurătoare” la adresa premierului Victor Ponta în Piața Operei este o doamnă care a fost dată afară din primăria Timișoarei de fostul primar din motive legate de corupție?

4. De ce ACL Timiș a confiscat un miting propus ca fiind al societății civile și nu are curajul să organizeze un miting politic în Piața Operei din Timișoara pentru susținerea domnului Klaus Werner Iohannis? De ce liderii ACL Timiș se ascund pe facebook (atunci când nu sunt chemați la DNA) și scriu că în piață au fost sâmbătă seara 5000 sau chiar 7000 de oameni, deși jandarmii au numărat și au stabilit că au fost prezenți fix 1870 de cetățeni, fără să luăm în calcul subofițerii și ofițerii în civil din Poliție, Jandarmerie și alte structuri ale statului român, plus vreo 200 de rătăciți. Să nu îmi spuneți că tot Ponta a trimis structurile statului acolo…așa se întâmplă și se va întâmpla mereu peste tot în lume la un miting!

5. De ce o parte a presei (citez din Ion Iliescu) a lansat informația falsă că ieri premierul Victor Ponta a venit în Timiș păzit de 100 de jandarmi aduși de la București, iar ulterior o serie de lideri informali de opinie pe rețelele de socializare au reluat povestea afirmând că premierul PSD este un dictator, că se teme de oameni și că a adus suplimentar 150 de jandarmi din Capitală?

6. De ce multe site-uri de știri au scris, tot ieri, că premierul Victor Ponta a venit în secret în Timiș, deși jurnaliștii locali au ajuns la evenimentul extern de la Lunga cu un autocar pus de la dispoziție de autorități.

7. De ce s-a insistat pe ideea vizitei secrete a premierului Ponta, deși la o întâlnire cu activul de la partid desfășurată la Variaș (care chiar putea fi ținută cu ușile închise) au fost prezenți în sală 8 jurnaliști, care au ajuns direct de la vama Lunga la căminul cultural din localitate? Ce alt partid își ține o ședință în prezența liderului național, a tuturor primarilor din județ și parlamentarilor în fața camerelor de luat vederi, iar mai apoi totul e prezentat ca o vizită secretă?

8. De ce lideri locali de opinie, scriitori și răspândaci cu pretenții de reprezentanți ai societății civile, cunoscuți bursieri ai Budapestei de ani de zile, sunt în fruntea protestelor on-line împotriva lui Victor Ponta?

9. Când vă mai răsfirați „băieți”? Mai răsfirați, că vrem și noi să votăm!

Timișorenii, mereu manipulați

Mitingul „societatii civile” din Timisoara, cu politruci (am citat din domnul Klaus Werner Iohannis) care s-au ascuns de camerele tv, cu scandalagii, aurolaci si foarte putini oameni seriosi. In paralel, ieri am asistat la cea mai mare manipulare media din ultimii ani: s-a lansat public informatia ca in Timis au fost adusi sute de jandarmi de la Bucuresti. Chiar atat de departe pot merge unii?!

Golănii politice la UVT

Rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Pirtea, i-a oferit un sprijin nesperat neamțului care face apologia „lucrului bine făcut”, dar leagă cu greu două cuvinte. După ce Klaus Iohannis a căutat în disperare argumente pentru a evita o dezbatere electorală televizată în prezența premierului Victor Ponta, Pirtea a lansat o invitație către cei doi candidați, care erau poftiți la o confruntare organizată de UVT. S-a văzut din avion că toată povestea este o „porcărie” (ca să citez din expresiile domnului Klaus Werner Iohannis) îndreptată împotriva lui Victor Ponta. De ce spun că invitația a fost un măr otrăvit pentru Victor Ponta și un braț întins spre Iohannis? E de notorietate faptul că în cadrul Universității activează profesori care au beneficiat la greu de regimul Băsescu și au fost aplaudaci constanți inclusiv atunci când președintele în exercițiu a comis abuzuri fără precedent în istoria postdecembristă a României. Corpul profesoral al UVT are în componență oameni cu vederi de dreapta și chiar apropiați de extrema dreaptă. Nu exagerez deloc și nu e acum momentul (dată fiind tensiunea electorală) să detaliez. Era ușor de anticipat că premierul Ponta ar fi avut parte de un public ostil la Universitatea de Vest din Timișoara. Se știe că studenții – cu tot respectul – sunt folosiți ca masă de manevră electorală de toate partidele politice, cu atât mai mult de profesorii lor! Pe de altă parte, dacă dezbaterea între cei doi prezidențiabili ar fi avut loc la UVT tot evenimentul ar fi fost „de mic litraj”, chiar dacă probabil rectorul Universității crede că e un jucător la nivel național…

Până în turul al doilea al prezidențialelor au mai rămas câteva zile și e momentul ca românii să îi vadă – prin intermediul posturilor tv – pe Victor Ponta și Klaus Iohannis cum se confruntă pe marginea unor teme care au legătură cu funcția prezidențială. Fuga disperată a domnului Iohannis de studiourile de televiziune este explicabilă, având în vedere limbajul bolovănos, lipsa de pregătire politică pentru un asemenea nivel și mai ales greutatea cu care procesează întrebările. Iar în tot acest context, a venit domnul Marilen Pirtea și aparent dezinteresat i-a acordat un sprijin major primarului Sibiului. Totuși, nu înțeleg care e legătura domnului Iohannis cu mediul universitar!? Dacă domnul Marilen l-ar fi invitat la o sesiune de cursuri de comunicare pe domnul Iohannis aș fi înțeles și aș fi apreciat enorm demersul. Era un gest util pentru alegătorii de dreapta din Timișoara, astfel încât să nu le mai fie rușine de faptul că favoritul lor se exprimă atât de greu…

Acum vorbind serios…rectorul UVT nu e la primul gest politic îndreptat împotriva PSD. Vă reamintesc că înaintea alegerilor parțiale pentru Colegiul 3 Deputați din Timișoara, domnul Pirtea a negociat intrarea în cursă din partea PSD până în ultima clipă (după cum a și recunoscut), iar mai apoi s-a retras invocând motive de ordin personal. Astfel, social-democrații au fost cât pe ce să rămână în aer, soluția venind totuși din interior, prin intrarea în cursă a medicului Florin Bîrsășteanu, cel care a reușit să-l trimită la plimbare pe Viorel Coifan, propus de primarul PNL Nicolae Robu. Am invocat acest moment politic relativ recent, tocmai pentru a demonstra că domnul rector Pirtea nu e străin de jocuri politice la limită…Oare aceste combinații politicianiste fac bine imaginii Universității de Vest din Timișoara? Mă îndoiesc că tot corpul profesoral al UVT și toți studenții privesc cu ochi buni cum o instituție de prestigiu a ajuns parte în bătălia electorală…Parte în parte, vorba golanilor!

Vă recomand

…un film excepțional

De ce îl votez pe Victor Ponta…

…și în turul al doilea.

Un val de dezamăgire au resimțit aseara votanții lui Victor Ponta, liderii PSD (îmi dați voie să nu vorbesc prea convins de alianța cu UNPR) și „o parte a presei”. M-am întrebat și eu de ce?! Până la urmă Victor Ponta are un avans de zece procente față de candidatul ACL, ceea ce nu e deloc puțin. Ba din contră! Este clar că electoratul lui Ponta se aștepta la o diferență și mai evidentă între premier și Iohannis, proporțională cu diferența de calibru dintre cei doi. L-am văzut aseara pe primarul Sibiului la prima declarație după anunțarea sondajelor…sincer, nu mi-a venit să cred. La un moment dat îmi doream să mai poată articula câte un cuvânt, să reușească să ducă fraza până la capăt, asta poate dintr-un reflex mai vechi de-al meu, din perioada în care eram implicat activ în campaniile electorale și în consultanța politică. Sunt sigur că la fiecare cuvânt rostit cu greu de domnul Iohannis consilierii domniei sale transpiră. Imediat, mi-am imaginat cum s-ar prezenta România la o întrunire diplomatică la care ar participa Klaus Iohannis. Apoi am făcut un exercițiu anticipativ și m-am gândit cum ar dialoga actualul primar al Sibiului cu reprezentanții NATO sau ce discuții ar putea purta cu marii lideri politici mondiali. Și de ce să nu vă mărturisesc că mi-e greu să îl văd pe domnul Iohannis gestionând o situație de criză în țară, indiferent de natura ei. Mai mult, există încă un alt motiv pentru care mi-e greu să îl văd pe domnul Iohannis șef al statului; mă refer la structurile din spatele domniei sale. Baroniada de dreapta merge mai departe prin această candidatură, după cum se poate observa ușor în fiecare județ. Susținătorii domnului Iohannis nu fac politică la Berlin, Paris sau Londra, ci mulți dintre ei au povești controversate în spate. Nu vin din „spuma mării”…Nu doar PSD are baroni locali, ci și PDL și PNL. Cred că de asta nu se îndoiește nimeni…

Revenind acum la PSD…Rezultatele foarte slabe obținute de Victor Ponta în anumite județe au legătură directă, dincolo de temele naționale sensibile, cu lipsa de performanță și implicare a liderilor care conduc aceste organizații. Nu doar a președinților (care oricum au cea mai mare responsabilitate), ci a liderilor locali, județeni, parlamentari, primari, viceprimari, consilieri locali și județeni. Aceștia s-au rupt practic de structurile de bază, sunt pe cont propriu, stau la adăpostul activității premierului în exercițiu și speră să rămână la guvernare. Nu toi, evident, dar aproape toți! De asemenea, am convingerea că, cel puțin în vestul țării, „ordonanța traseiștilor” a produs bulversări puternice în interiorul filialelor PSD. Faptul că au fost acceptați, cu drepturi depline, tot felul de refugiați de la PDL, PNL și alte partide a generat o contrareacție din partea structurilor teritoriale ale PSD. Pe de altă parte, s-a dovedit că nici primarii vechi ai Partidului Social Democrat nu mai au aceeași putere de convingere ca acum doi ani de zile. Una din cauze este, din punctul meu de vedere, „îmburghezirea acestora” (vorba lui Ion Iliescu). A acestora, a unora dintre parlamentarii PSD, a celor care, mai mult sau mai puțin, au beneficii de pe urma guvernării. În unele locuri a devenit prea mare distanța dintre actorii puterii și cetățean. Iar mulți dintre acești privilegiați au mimat campania electorală, au recurs la același festivism ieftin și au așteptat ca Victor Ponta să obțină un scor bun. Asta s-a și întâmplat, Victor Ponta a câștigat lejer primul tur (doar cei care nu se pricep cred că zece procente nu reprezintă o diferență uriașă) și are toate șansele să ajungă președintele României. Cum vor încerca organizațiile slabe ale PSD să recupereze pierderile din primul tur rămâne de văzut…