…și în turul al doilea.

Un val de dezamăgire au resimțit aseara votanții lui Victor Ponta, liderii PSD (îmi dați voie să nu vorbesc prea convins de alianța cu UNPR) și „o parte a presei”. M-am întrebat și eu de ce?! Până la urmă Victor Ponta are un avans de zece procente față de candidatul ACL, ceea ce nu e deloc puțin. Ba din contră! Este clar că electoratul lui Ponta se aștepta la o diferență și mai evidentă între premier și Iohannis, proporțională cu diferența de calibru dintre cei doi. L-am văzut aseara pe primarul Sibiului la prima declarație după anunțarea sondajelor…sincer, nu mi-a venit să cred. La un moment dat îmi doream să mai poată articula câte un cuvânt, să reușească să ducă fraza până la capăt, asta poate dintr-un reflex mai vechi de-al meu, din perioada în care eram implicat activ în campaniile electorale și în consultanța politică. Sunt sigur că la fiecare cuvânt rostit cu greu de domnul Iohannis consilierii domniei sale transpiră. Imediat, mi-am imaginat cum s-ar prezenta România la o întrunire diplomatică la care ar participa Klaus Iohannis. Apoi am făcut un exercițiu anticipativ și m-am gândit cum ar dialoga actualul primar al Sibiului cu reprezentanții NATO sau ce discuții ar putea purta cu marii lideri politici mondiali. Și de ce să nu vă mărturisesc că mi-e greu să îl văd pe domnul Iohannis gestionând o situație de criză în țară, indiferent de natura ei. Mai mult, există încă un alt motiv pentru care mi-e greu să îl văd pe domnul Iohannis șef al statului; mă refer la structurile din spatele domniei sale. Baroniada de dreapta merge mai departe prin această candidatură, după cum se poate observa ușor în fiecare județ. Susținătorii domnului Iohannis nu fac politică la Berlin, Paris sau Londra, ci mulți dintre ei au povești controversate în spate. Nu vin din „spuma mării”…Nu doar PSD are baroni locali, ci și PDL și PNL. Cred că de asta nu se îndoiește nimeni…

Revenind acum la PSD…Rezultatele foarte slabe obținute de Victor Ponta în anumite județe au legătură directă, dincolo de temele naționale sensibile, cu lipsa de performanță și implicare a liderilor care conduc aceste organizații. Nu doar a președinților (care oricum au cea mai mare responsabilitate), ci a liderilor locali, județeni, parlamentari, primari, viceprimari, consilieri locali și județeni. Aceștia s-au rupt practic de structurile de bază, sunt pe cont propriu, stau la adăpostul activității premierului în exercițiu și speră să rămână la guvernare. Nu toi, evident, dar aproape toți! De asemenea, am convingerea că, cel puțin în vestul țării, „ordonanța traseiștilor” a produs bulversări puternice în interiorul filialelor PSD. Faptul că au fost acceptați, cu drepturi depline, tot felul de refugiați de la PDL, PNL și alte partide a generat o contrareacție din partea structurilor teritoriale ale PSD. Pe de altă parte, s-a dovedit că nici primarii vechi ai Partidului Social Democrat nu mai au aceeași putere de convingere ca acum doi ani de zile. Una din cauze este, din punctul meu de vedere, „îmburghezirea acestora” (vorba lui Ion Iliescu). A acestora, a unora dintre parlamentarii PSD, a celor care, mai mult sau mai puțin, au beneficii de pe urma guvernării. În unele locuri a devenit prea mare distanța dintre actorii puterii și cetățean. Iar mulți dintre acești privilegiați au mimat campania electorală, au recurs la același festivism ieftin și au așteptat ca Victor Ponta să obțină un scor bun. Asta s-a și întâmplat, Victor Ponta a câștigat lejer primul tur (doar cei care nu se pricep cred că zece procente nu reprezintă o diferență uriașă) și are toate șansele să ajungă președintele României. Cum vor încerca organizațiile slabe ale PSD să recupereze pierderile din primul tur rămâne de văzut…

 

 

Anunțuri