Am citit, zilele acestea, doua texte care m-au pus serios pe ganduri pentru ca am vazut reluata, intr-un mod extrem de violent, una dintre temele majore ale „literaturii” on-line: eliminarea divinitatii din lumea moderna. Am incercat sa-mi explic ce ii mana in lupta pe indivizii care lanseaza apeluri disperate pentru indepartarea lui Dumnezeu din mintea oamenilor. Am spus „mintea” tocmai pentru ca din sufletul oamenilor Dumnezeu nu poate fi indepartat sau alungat niciodata, chiar daca pentru asta, la un moment dat, organismele politico-financiare mondiale ar dori sau chiar ar putea sa emita o lege sau un decret! Pentru ca asa cum spunea Sfântul Ioan Gura de Aur, Chiar daca noi ne departam de Dumnezeu, Dumnezeu ramâne aproape de noi.  Refuz sa intru in speculatii legate de conspiratii globale si alte bazaconii, ci pur si simplu ma intriga atitudinea celor care pot afirma ca omul trebuie sa se elibereze de raportarea permanenta la Dumnezeu pentru ca numai astfel se poate moderniza, implini, bucura de viata, etc.

Nu vreau, aici, sa prezint cifre alarmante legate de incidenta bolilor psihice in cele mai modernizate societati europene, dar va invit sa incercati sa priviti obiectiv la dezastrul moral din lumea noastra. Sa ne gandim, eventual, la cantitatile impresionante de pastile de dormit, calmante, etc pe care le consuma societatea „moderna”. Oare de ce omul „modern” nu are somn? Un cunoscut imi povestea, recent, ca a facut terapie yoga pentru ca nu reuseste sa adoarma din cauza stresului. Dupa un timp, insomniile au revenit…Va invit sa reflectam, impreuna, la cuvintele Psalmistului, care spunea ca somnul si odihna sunt daruri din partea lui Dumnezeu. Si, de asemenea, lansez un apel in sens invers mersului societatii „moderne”… Va recomand un dialog cu Parintele Pantelimon de la Manastirea Oasa:

„Depresia înseamnă, în primul rând, o lipsă de dragoste. Oamenii suferă când nu-şi mai pot găsi adăpost în celelalte suflete din jurul lor. Când nu pot găsi sprijin gratuit din partea semenilor lor, oamenii se descurajează şi în relaţia cu Dumnezeu, le e greu să-şi mai imagineze un Dumnezeu iubitor. Dar dacă oamenii mai trădează, fiindcă sunt neputincioşi, Dumnezeu e singurul care nu trădează niciodată. Totuşi, e foarte greu să ajungi la măsura relaţiei cu Dumnezeu, fără să relaţionezi cu oamenii. Avem nevoie de o confirmare şi din partea semenilor, că nu suntem inutili pe lume. De aceea, nu se poate scăpa de depresie fără acea iubire necondiţionată, care nu pretinde nimic în schimb, care nu te judecă şi nu te acuză, ci te primeşte şi te odihneşte.”

 

 

 

Anunțuri