Valorile ar trebui să fie mai importante decât voturile. Atunci când un partid politic decide să renunțe la doctrina sa și să treacă în alt grup doctrinar este evident că oportunismul este cel care primează. Dar atunci când un partid își anulează propria istorie nu știu cum se poate cataloga decizia respectivă. Partidul Național Liberal – singurul partid istoric din România care a fost reprezentat (în diferitele sale formule) din ’90 și până în prezent în Parlament – trăiește, zilele acestea, momente dramatice. După eșecul de duminica trecută, PNL se află în situația autodistrugerii. Fostul președinte liberal Crin Antonescu a ajuns să-și facă seppuku politic spre stupefacția unei țări întregi, așa cum prognozase, inspirat, un realizator tv. Trist pentru domnul Antonescu este faptul că a fost scos din politică exact de omul pentru care a rupt USL, Klaus Iohannis. Acesta din urmă nu a avut nicio ezitare în a-și asuma rolul de locomotivă a dreptei politice românești, deși legăturile sale cu PNL sunt pur conjuncturale. E greu de anticipat cum va arăta PNL în perioada următoare, însă trebuie să ne așteptăm la o disoluție accelerată a Partidului Național Liberal și la un exod al aleșilor locali și parlamentarilor. Ce va face Crin Antonescu? Sunt sigur că nici măcar el nu poate răspunde la această întrebare. Retragerea sa mi-a amintit, însă, de anunțul lacrimogen și ridicol al fostului președinte al României, profesorul Emil Constantinescu, cel care a afirmat că a fost învins de fosta securitate. Pe de altă parte, cred că mulți și-au reamintit de un alt moment lacrimogen din politica mioritică – „Dragă Stolo”. Numai că acum vorbim de o atitudine ușor cinică din partea domnului Iohannis, pe care nu îl văd pronunțând „Dragă Crin”…

johannis14521_34665900(imagine preluata de pe romaniatvnet)

Anunțuri