Etichete

Magnific. Impresionant. Fascinant. Puternic. Unic. Introspecție…Cuvintele sunt mult prea sărace pentru a descrie The Wall.

The Wall este o stare, un moment care te prinde în el. E un zid circular cu o singură cărămidă lipsă, prin care răzbat furia, revolta, curajul și, în cele din urmă, speranța. Cel care a privit, ascultat și înțeles producția lui Roger Waters poate escalada zidul mult prea înalt, mai înalt decât putem noi vedea…

Primul meu contact audio cu abumul The Wall a fost undeva la finele anilor ’80, iar filmul l-am văzut prin 1991, în Aula Magna a Universității de Vest, acolo unde un grup de studenți creștini – de confesiuni diferite – a reușit să transmită un semnal aproape incredibil pentru vremea respectivă, folosind ca suport didactic producția The Wall.

Am ascultat de sute de ori capodopera muzicală semnată Roger Waters (David Gilmour a contribuit doar la Confortably Numb si Run Like Hell), la fel ca cei mai mulți dintre cei peste 50.000 de participanți la spectacolul de la București. Mă așteptam la un spectacol fascinant, la proiecții incredibil de imaginat, la decoruri în mișcare, la un sunet aproape de perfecțiune. Și totuși…a fost mai mult decât atât. Pentru mine, The Wall este o Revelație…

P.S. Am ales să merg la București și nu la Budapesta sau Belgrad (deși era mult mai aproape de Timișoara), pentru că The Wall este un spectacol care trebuie văzut de fiecare cetățean (interesat) în țara lui…Mai ales că Roger Waters susține, de fiecare dată, un mic discurs în limba țării în care se află. Pe de altă parte, Piața Constituției e un loc mai mult decât special, care a permis montarea unui zid de peste 170 de metri.

the wall bestthe wall night

Anunțuri