Etichete

,

Am scris acest text pe data de 22 martie 2010…

Mile…cel mai bun

Am simtit, inca de saptamana trecuta cand am vorbit, la spital, cu mama lui Mile, ca va trebui sa scriu acest text…Stiam ca voi plange in timp ce voi utiliza tastele reci ale laptop-ului si mai stiam ca bunul meu prieten – Tati asa ne spuneam noi, reciproc – va fi undeva, acolo Sus si imi va spune sa merg mai departe si sa termin textul. Parca il vad cum zambeste, smecher si inteligent, cu tigara in coltul gurii…E prea greu…Mult prea greu, dar stiu ca el vrea ca noi, cei care i-am fost colegi de generatie, sa scriem despre el. Pentru ca Mile e cel mai bun ziarist pe care l-a dat Timisoara.

Am avut marea sansa sa-i descopar o latura mai putin cunoscuta a lui Mile Carpenisan. Am lucrat impreuna in doua campanii electorale – 2004 si 2008- pentru PSD Timis, ca si consultanti. Ca un profesionist adevarat, si-a luat concediu in perioada respectiva, pentru a se dedica unor proiecte noi pentru el. A avut succes si in aceasta zona. Era un profesionist in marketing politic, bine pus la punct si la curent cu ultimele tendinte in materie de comunicare electorala. Am petrecut zeci de nopti impreuna, gandind si elaborand actiuni si evenimente electorale in premiera, pentru Vestul tarii. A revolutionat si aici! Si-a pus talentul la lucru in aceeasi maniera unica.

Prima amintire clara despre Mile o am de pe la mijlocul anilor  ’90, cand incepuse sa devina cunoscut in presa locala. Razboiul din fosta Iugoslavie l-a consacrat ca vedeta TV nationala. Imi amintesc de o noapte nebuna, in Vama Moravita, in 1999, cand impreuna cu alti colegi timisoreni ne-am intalnit cu Mile, care se intorcea de la o transmisiune…

Cand a plecat pentru prima data in Irak, l-am avut invitat in emisiunea radio pe care o realizam, atunci, pentru o statie locala apartinand unei retele nationale. Parca ii aud vocea inconfundabila…

In 2004, mi-a fost alaturi in proiectul de relansare a imaginii publice a institutiei politice la care am lucrat. De atunci, relatia noastra a devenit una de prietenie. Adevarata. Stiam ca ne putem baza unul pe celalalt. Ma trezeam, brusc, cu un Buzz pe messenger si cu Mile intreband: “Ce faci, Tati?” Ma intreba, mereu, ce face David, juniorul meu, despre care spunea tot timpul ca e prietenul lui si ma avertiza sa nu-l cert si sa nu-l stresez cu scoala…

Im urma cu doar cateva saptamani, am conversat pe mess in legatura cu proiectul lui umanitar privind sustinerea lui Daniel Raduta. Mi-a venit ideea sa fac un live cu el pe radio, pentru promovarea actiuni. In deschidere, am difuzat o piesa cu Bijelo Dugme, iar Mile a intrat pe post spunand: “Vio, ce intrare mi-ai facut, cu Bijelo…” A fost ultima mea discutie cu prietenul Mile Carpenisan. In direct…Cred ca nici nu se putea altfel… A fost ultimul direct al lui Mile…

Cred ca Mile Carpenisan trebuie sa ramana, pentru posteritate,  un simbol al presei banatene. In acest sens, dragi colegi de breasla din Timisoara, va propun sa infiintam o asociatie profesionala care sa poarte numele sau…

Dumnezeu sa te odihneasca in pace, Mile!

Anunțuri