Colegul si amicul Mircea Opris publica, pe blogul sau, un text in care se revolta fata de mizeriile publicate pe un site incert, neasumat, pe care, de aproape doi ani, eu sunt injurat constant. La fel se intampla cu Tiberiu Kiss, un alt coleg si prieten din presa. Mircea e un client mai nou…Welcome into the Club!

Ca un semn al mizeriei umane in care se zbate personajul care gestioneaza portalul respectiv, niciun text nu este asumat. Mesajele principale transmise acolo sunt, de fapt, reactii la adresa catorva persoane din Timisoara, in general jurnalisti, care ii deranjeaza prin atitudine sau texte pe stapanii acestui rebut uman. Trist este ca omul are o varsta, o sotie respectabila si un copil apropiat de varsta cu mine si cu ceilalti colegi pe care ii injura…La fel ca si doamna, baiatul sau nu are nicio vina.

Cu risul sa scriu un text lung o sa povestesc cateva intamplari legate de acest personaj, in raport cu mine. Prin anul 1998, individul edita un ziar de scandal in care facea tot ce face acum: injura ziaristii care indrazneau sa publice dezvaluiri despre patronii sai politici. La vremea respectiva, scriam la Transilvania Jurnal si acolo am publicat cateva anchete despre fostul presedinte liberal al CJT. Drept „pedeapsa”, am fost injurat ordinar in publicatia scandalagiului de care vorbesc. Cretinul batran la care ma refer insinua toate prostiile din lume in legatura cu publicatia la care lucram: ba ca este editata de un serviciu secret, ba ca doreste sa contribuie la ruperea Ardealului de Romania si alte bazaconii inventate. Pentru ca individul depasise orice limita, impreuna cu colegul meu Gheorghe Ilas, am publicat un articol chiar in Transilvania Jurnal, care se intitula: „Ziaristul de casa al arabilor murdareste cu noroi ziaristii timisoreni”. Am sa caut in arhiva personala textul…

In perioada in care am ocupat functia de purtator de cuvant, individiul nu m-a mai injurat pentru simplul motiv ca se gudura pe langa liderii institutiei. Evident, ca am trecut peste momentele in care ma „picta” prin haznalele in care se producea si m-am comportat extrem de civilizat si amical cu personajul acesta trist si care, cu siguranta, traieste o drama personala, care il determina sa se zbata in asemenea mizerii. Imi amintesc ca, in momente cheie, venea la sediul in care imi desfasuram activitatea si niciun lider nu dorea sa discute cu el. Atunci, venea la mine in birou si discutam despre diverse, pentru ca mereu am incercat sa fiu o gazda buna. Si acest film s-a rupt…O sa vedeti de ce.

La finele campaniei electorale pentru alegerile locale, colegii mei de atunci i-au aruncat cateva capcane pentru a vedea cum transmite informatia de la un partid la altul. Fiind expirat si depasit, omul nostru a „muscat” nada ca un fraier si a sifonat totul in timp real. Mai mult, pentru a-i face placere celui care il tine angajat la stat, individul a publicat pe pseudo-revista electronica  un text in care isi batea joc de unul dintre principalii sai sponsori politici si in care, atentie, facea referiri inclusiv la nepotica de cateva luni a politicianului! Avand in vedere acest fapt, liderul politic respectiv i-a jucat o festa idiotului: l-a sunat, in timpul unei petreceri private, i-a transmis „salutari” si un inventar al sprijinului material si financiar acordat si mai apoi, in intelegere cu cei de la masa, printre care ma numaram si eu, a lasat telefonul deschis si toti cei prezenti au inceput sa-si aminteasca intamplari legate de trecutul ipochimenului, spre hazul general. Crezand ca totul a fost o greseala de ordin tehnic si ca el a auzit discutia intamplator, din acel moment, rebutul s-a pus sa ma injure la greu, pentru ca evident ca si eu aveam multe „amintiri” cu el, pe care i le-am transmis direct, prin intermediul telefonului chipurile uitat deschis.

Ce a urmat? De atunci ma injura nonstop. E atat de josnic incat a scris, in urma cu ceva timp, despre tatal meu, care a trecut la cele vesnice in 1997. Credeti ca mai pot sa adaug ceva? Nu as fi postat nimic legat de rebutul acesta uman, dar am simtit nevoia sa fiu solidar cu prietenul Mircea Opris. Sincer, nu ma afecteaza deloc delatiunile si mizeriile lansate pe acel infect portal cu pretentii de revista on-line. Daca ar fi asa, atunci as publica pe blog un „inventar” care e in posesia mea de ceva vreme. Dar nu ma intereseaza…E prea batran si mic individul.

Totusi, in final, vreau sa il intreb pe domnul Constantin Ostaficiuc, presedintele Consiliului Judetean Timis, cat il va mai tine pe acest maidanez, vorba unora, angajat la stat? Pana la urma, domnule presedinte Ostaficiuc, aceasta sluga de ocazie e platita si din banii mei…

P.S. Constat ca oameni care conduc PSD Timis continua sa fie „vedetele” momentului in presa centrala…Dar, mai conteaza?

Publicitate