De cateva zile, stau sa ma gandesc cum sa reactionez fata de presiunile la care sunt supus de ceva vreme..

Am lucrat zece ani ca jurnalist in Timisoara, trecand de la etapa de reporter-crainic la un post de radio pana la cea de publicist-comentator la un trust media respectabil din oras. Dupa acest traseu dificil, dupa ani de munca zilnica, fara concedii si relaxari prea multe, am acceptat sa lucrez ca PR intr-o institutie politica, fara a fi membru de partid. Dupa patru ani grei, in care am reusit sa schimb radical in bine perceptia publica a institutiei respective, in luna iunie a acestui an, din cauza tensiunilor inimaginabile din interiorul partidului in cauza, am decis sa-mi iau concediu de odihna.

In prima zi de dupa revenirea din concediu, mi-a fost desfacut contractul de munca, printr-o decizie care incalca statutul institutiei respective, dar mai ales legislatia muncii. Am contestat decizia, in scris, potrivit reglementarilor legale in vigoare si nici pana in zi de azi nu am primit niciun raspuns. Asa cum nici pana astazi nu mi-a fost platit ultimul salariu si nici alte obligatii! Detalii exacte cu privire la cei care au luat si semnat deciziile ILEGALE respective, la momentul oportun… Ca sa nu mai vorbesc de modalitatea incalificabila in care s-a intrat in biroul meu, in lipsa mea, unde existau si obiecte personale, printre care si o icoana pe care sper sa o recuperez intr-o buna zi. Daca va fi cazul, aceste lucruri se pot regla in instanta, nu aici pe blog.

De aproape patru luni, ma ocup de propria firma, fara sa mai imi pese de nedreptatile si ilegalitatile comise la adresa mea. Insa, doua, trei personaje din conducerea organizatiei respective au facut si fac tot posibilul pentru a-mi obstructiona activitatile desfasurate, dar mai ales au declansat tot felul de zvonuri si diversiuni cu privire la mine. Amenintarile la adresa mea si a colaboratorilor chiar si a prietenilor mei nu au contenit. Aflu, acum, ca s-a stabilit cu cine am voie si cu cine nu am voie sa colaborez din punct de vedere profesional.

Nu as fi facut publice aceste aspecte daca nu as fi fost hartuit aproape zilnic. Oricum, nu am scris nici 1% din mizeriile la care s-au pretat asa-zisi lideri politici, dupa ce s-a incheiat colaborarea dintre mine si institutia in cauza. Ma gandesc numai la incercarile jenante de a ma scoate dintr-un proiect national si international, la care sunt parte exclusiv datorita realizarilor mele profesionale. Din fericire, mai exista oameni normali in tara asta europeana!

Totusi, ma distreaza faptul ca, din nou, se face apel la influenta pe care unii si altii ar avea-o la anumite institutii speciale ale statului, care, potrivit acestora, ar actiona la comanda politica si ar fi dispuse sa incalce legea. Sa fim seriosi! Personal, nu cred ca, in anul 2008, intr-o tara membra UE si NATO, se mai poate intampla asa ceva. Ma incapatanez sa cred ca practicile securiste au incetat in Romania!

Deocamdata incerc sa limitez acest text, insa iau in calcul serios ideea de a organiza o conferinta de presa, la Bucuresti, la un ONG care se ocupa de drepturile omului in aceasta tara, insa sper ca indivizii care inca vorbesc si ameninta cu privire la persoana mea sa se opreasca. E grav ca profereaza amenintari de pe pozitii si in incinta unor institutii publice, nu la ei acasa. 

Acesti imbuibati ai tranzitiei stiu mai bine problemele mari pe care le au si, ca sa citez un clasic in viata : „Ar trebui sa vorbeasca vina din ei”. As mai adauga eu, ar trebui sa vorbeasca RUSINEA din ei…

Stimati lupi moralisti, in final, va atentionez ca, spre deosebire de voi, nu am fost,  nu sunt si nu voi fi proprietatea nimanui, ca urmare sunt un cetatean liber si fac ceea ce vreau. Mi-e frica doar de Dumnezeu!

Vio Bota