Istovirea electoratului PSD

PSD se afla intr-o situatie extrem de delicata, mult mai complicata decat in 1997 cand partidul s-a rupt si o parte din membri au migrat spre proiectul iluzoriu numit ApR, desi acum este exclus acest tip de criza.

Astazi, exista, teoretic, urmatoarele optiuni: sustinerea actualului Guvern, asa subred cum este, intrarea la guvernare, in diferite combinatii, sau adoptarea unui discurs de opozitie totala. Primele variante vor continua procesul de erodare prin care trece PSD, proces anormal pentru un partid de opozitie. Ultima varianta ar putea sa determine, insa, alegeri anticipate. Aici apare o problema reala pentru PSD, pentru ca electoratul propriu este nu doar obosit, ci istovit.

PSD seamana cu un pacient care a donat sange cateva zile la rand, iar organismul nu a apucat sa se refaca, iar anticipatele ar insemna sa obligi pacientul sa dea doua ture de spital, pe canicula, concurand cu alti pacienti cat de cat hraniti si fiecare cu cate o lamaie in buzunar. Cred ca nimeni nu se indoieste de faptul ca si PD si PNL au, acum, o problema de pozitionare pe scena politica.

Revenind la PSD, consider ca pe termen scurt orice varianta este contraproductiva, insa pe termen mediu si lung exista posibilitati de consolidare, cu o singura conditie: adoptarea unui discurs realist, de stanga, fara accente populiste. In plus, mai este nevoie de castigarea altor zone electorale, in prezent complet abandonate de partidele politice.

Recomandare pentru liderii PSD: sa vorbeasca din ce in ce mai putin despre Traian Basescu. Ar fi interesant ce s-ar intampla daca vectorii principali de imagine ai PSD nu ar mai rosti o luna numele si prenumele presedintelui…

Vio Bota

Capcana

Negocierile de la Cotroceni reprezinta o capcana pentru PSD. Traian Basescu nu se poate schimba peste noapte, e greu de crezut ca dupa ce a rostit un discurs politic in biserica, de Rusalii, a devenit un adevarat om de stat, plin de intelepciune si tact. Sa fim seriosi…Invitatia adresata PSD de a-i lua capul lui Tariceanu si de a forma, impreuna cu PD, noul guvern seamana cu darurile oferite de greci. Oricum, Elena s-a intors in forta la Cotroceni, facand parte din delegatia PD. Asta probabil pentru ca Blaga sa nu uite cine e sefu’.  Cred ca PSD are o singura varianta: sa faca, in sfarsit, opozitie!

Vio Bota

De ce ?

Pentru ca momentan nu ma pot exprima, in niciun fel, in presa conventionala, deoarece am luat o pauza, despre care credeam, initial, ca va fi mai scurta.

Pe de alta parte, chiar daca as fi angajat in presa tot nu cred ca in Romania anului 2007 ma mai pot exprima asa cum o faceam in Romania anului 2004.

Astept reactii la cele scrise de mine, sunt dispus sa public articole interesante ale colegilor, accept toate criticile,  atat timp cat ele se incadreaza intr-o zona a decentei.

De asemenea, respectuos va rog sa nu folositi opiniile si textele decat dupa un acord prealabil al subsemnatului.

Vio Bota

L-am cunoscut pe Octavian Paler

E cumva tarziu să scriu despre Octavian Paler la cateva zile dupa trecerea sa în eternitate, avand în vedere că a fost prima personalitate pe care am intervievat-o în calitate de jurnalist. Conform principiului „despre morţi, numai de bine”, noi, romanii, lansăm un cor naţional de bocitoare de fiecare dată cand un om remarcabil dispare, chiar dacă tot noi îl înjurăm copios în timpul vieţii. Deşi nu mă număr printre cei care l-au vorbit de rău pe Octavian Paler nici nu pot să spun că am fost un admirator constant, cel puţin pană în 2005. De atunci, prin intermediul emisiunii săptămanale difuzate de Antena 3, am intrat în contact cu scriitorul Paler, desigur în postura sa de analist al vieţii politice autohtone. Ceea ce a reuşit Paler în acele emisiuni este cu adevărat remarcabil, pentru că a folosi un mediu abject, aşa cum este mediul politic romanesc, pentru a face literatură este un lucru remarcabil.

Revenind…se întampla prin 1996, cand Octavian Paler şi-a lansat la Timişoara cel mai recent volum. Fiind nou în branşă, m-am ghidat după spiritul turmei şi am stat cumva în afara evenimentului propriu-zis, fără să am răbdarea să asist la speech-urile de rigoare. Nu am pierdut nimic, pentru că limbajul de lemn al „lansatorilor” de cărţi profesionişti din Timişoara nu m-ar fi impresionat nici măcar atunci. Totuşi, ceva interesant s-a petrecut după lansare. Scriitorul a ieşit din librărie (locaţia era Cetatea Bastionului) şi s-a îndreptat spre mine. Atunci, fără să stau prea mult pe ganduri, am pornit reportofonul (nu erau digitale la mijlocul anilor 90) şi i-am adresat o întrebare, mai mult din reflex…Probabil că era o întrebare prea puţin elaborată, însă maestrul mi-a răspuns cu o amabilitate ce m-a impresionat. Am realizat un material radiofonic foarte bun. Nefiind o realizare ieşită din comun nu aş fi evocat-o pe acest blog, însă întamplarea face că mi-am amintit de primul meu interviu cu cateva ore înaintea morţii lui Octavian Paler, într-o discuţie purtată cu doi colegi. Seara, cand am ajuns acasă, unul dintre ei m-a sunat şi mi-a spus: „Chiar azi am vorbit despre el…”

VIOREL BOTA 11 mai 2007