Atenţie la îmburgheziţii tineri

“În perioada interbelică, exista un clivaj între descendenţii marilor familii boiereşti – conservatorii şi progeniturile liberalilor cu stare, care nu erau altceva decât mari sau mici burghezi, îmbogăţiţi în condiţii mai mult sau mai puţin oneste. Revenind în prezent, constatăm că există şi în zilele noastre îmburgheziţi tineri, care, sigur că nu au o tradiţie de familie, ci sunt băieţi şi fete promovate în politică de tătici şi mămici care, în anii ’90, s-au conectat la sursele de bani şi influenţă…” Textul integral în Ora de Timiş.

O primă victorie. Importantă!

Scepticismul din postarea anterioară a fost anulat de decizia Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea comasării alegerilor. Iată că “Piaţa” din România a obţinut o primă victorie, cu adevărat importantă. Cred că meritul principal îl au cetăţenii oneşti care au ieşit, seară de seară, în Piaţa Universităţii din Capitală. Încă mai sper că şi la Timişoara, în Piaţa Operei, vor participa la proteste mai mulţi cetăţeni…

Speranţa, aruncată la gunoi la Timişoara

Mărturisesc că în primele zile ale protestelor de stradă am crezut, cu naivitate, că mai există o speranţă, că e posibil ca “Piaţa” să genereze un val pozitiv al schimării în clasa politică. Speram, cu unele îndoieli, că spiritul civic al românilor a renăscut, că am putea asista la o revoluţie fără victime, la o restaurare a valorilor autentice româneşti. M-am înşelat, aşa cum m-am înşelat în anul 1996, când am urcat în balconul Operei, alături de alţi tineri ziarişti, abia studenţi, alături de învingătorii de la CDR, pentru a ne bucura de victoria lui Emil Constantinescu. Ce a urmat? Ştim cu toţii: lichelism, impostură, foşti informatori (de trei lulele) ai Securităţii promovaţi ca speranţe mari în Parlament, Guvern, etc. De atunci, niciodată “Piaţa” nu a reuşit să mă mai entuziasmeze. Am privit jocul politic distant, rece, calculat, fără să mai cred că e posibilă vreo schimbare radicală în bine. Am luat totul ca pe o realitate de care nu putem scăpa. Aproape ca pe o fatalitate…

La ce asistăm acum în Timişoara? La o “Piaţă” din care lipsesc cetăţenii care mai au ceva de spus, la o parazitare a zonei Operei de personaje incredibil de compromise şi la un joc politic grotesc. Marele senator Nicolae Robu a transmis, azi, o comunicare jalnică spre ştiinţa presei locale în care ne explică, halucinant, că şi-a anunţat doar disponibilitatea de a demisiona din Parlament, cu precizarea că “nu este un naiv” să renunţe la funcţie cu una cu două. Acest personaj cu aer de rocker şi mentalitate de şef suprem peste tot – partid, uniune, universitate, etc – este speranţa Opoziţiei timişene? Nicolae Robu este omul care va convinge zecile de mii de potenţiali votanţi că poate produce o schimbare în Timişoara, un oraş al cărui buget public e jefuit de grupurile de interese care şi-au făcut un fel de cocină în primăria municipiului, de ani de zile? Poate crede cineva că un politician care acumulează funcţii, demnităţi, salarii, diurne, e capabil să se mai gândească şi la cetăţeanul de lângă el şi care, din impozite, îi asigură un venit uriaş într-o ţară sleită şi sărăcită de peste 20 de ani ?

Cu asemenea oameni în spaţiul public şi politică, cu o populaţie tot mai scârbită şi dezamăgită mi-e teamă că România se va afunda într-o criză şi mai gravă, într-o criză totală a democraţiei…Care, paradoxal, poate începe de la Timişoara, oraşul glorios al Revoluţiei din Decembrie ’89…

P.S. Am fost în Piaţa Operei aproape în fiecare seară şi probabil că o să merg şi zilele următoare. De ce? Sincer, nici eu nu ştiu…

Mai protestăm?!

Mişcările de protest sunt “defectate” tot mai des de către diverse grupuri de scandalagii, diversionişti, etc. Frumuseţea protestului liber începe să fie înlocuită de grotesc şi absurd. Dacă vreţi să vă reamintiţi cum era în Piaţa Universităţii, pe vremuri, daţi un CLICK AICI!

 

Esenţial

Imaginea a fost preluată de AICI.

Bollywood politic

“În plină criză socială, liderul de facto al PSD Bucureşti, Marean Vanghelie, a spart audienţele emisiunilor pentru gospodinele fără liceu şi pentru masteranzii fără facultate, după ce şi-a mărturisit dragostea pentru Oana Mizil. Câtă larmă, cât vuiet  în presa mondenă şi nu numai. I-am văzut, aproape fără voia noastră, pe proaspeţii amorezi la aeroport, la restaurant, dar nu şi în mijlocul votanţilor…” Textul integral în Ora de Timiş.

Vă mai amintiţi?

Democraţie fără Parlament nu există

“Pe lângă jaful generalizat practicat la scară naţională, dincolo de combinaţiile transpartinice, în ultimii ani, comunicarea dintre formaţiunile politice şi cetăţeni a fost paralizată, iar spaţiul public a fost contaminat de interminabilele dispute dintre guvernanţi şi opoziţie. Niciun politician nu s-a străduit să discute direct cu cetăţenii. Puterea i-a sfidat total pe români, iar Opoziţia a vorbit doar despre Traian Băsescu şi a depus moţiuni după moţiuni, epuizând instrumentele parlamentare specifice democraţiei. Practic, PSD şi PNL şi-au obosit electoratul propriu şi au transmis un semnal de neputinţă în lupta cu un PDL abuziv şi arogant. Mai mult, Opoziţiei i-a lipsit şi încă îi lipseşte consecvenţa. Prea uşor se trece de la o idee la alta, iar proiectele, dacă cumva există, nu sunt bine puse în lumină. De foarte multe ori şi comunicatorii sunt lipsiţi de inspiraţie şi talent. În acest trist peisaj, protestele de stradă confirmă faptul că ruptura dintre politic şi civic este totală. Răbdătorii cetăţeni ai României s-au săturat şi de incompetenţii aroganţi de la guvernare, dar nici nu îşi pun speranţe mari în partidele de opoziţie. Corupţi şi hoţi sunt peste tot…” Textul integral în Ora de Timiş.

E rândul Opoziţiei…

Mi-e greu să cred că protestele vor înceta. Dincolo de diversiuni, de huliganii care îmi aduc aminte de “teroriştii” de la Revoluţie (despre care nimeni nu ştia nimic), este evident pentru toată lumea că situaţia poate degenera. În acest context, se impune din partea oamenilor responsabili ai ţării să intervină pentru a calma spiritele, dar mai ales pentru a încerca să reclădească societatea românească. Pe alte principii! Protestele reprezintă un vot de blam faţă de modul în care s-a făcut politică în ultimii 20 de ani.

Din punctul meu de vedere, până în acest moment, Opoziţia a reacţionat corect, însă dacă protestele continuă este nevoie de un alt nivel al acţiunii. Iar posibilitatea demisiei în bloc a parlamentarilor PSD şi PNL, evident ca soluţie extremă, nu trebuie ignorată.

P.S. E bine pentru Partidul Social Democrat că preşedinte e Victor Ponta. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi reacţionat Opoziţia dacă lider era Mircea Geoană…

S-au trezit românii!

Etichete

companii, medici militari, mioritic, pr manager

“Traian Băsescu a mizat, din 2005 şi până mai ieri, pe spiritul mioritic al românului. A tot testat variante de înjosire şi umilire a cetăţenilor prin impunerea în funcţia de ministru a unor personaje colorate, de la metrese semioficiale, până la inculţi şi lichele de casă. A lovit, în toţi aceşti ani, în pensionari, cadre didactice, medici, militari, poliţişti, magistraţi. Mai nou, se răţoieşte şi la procurorii pe care nu prea îi mai controlează. Şi-a făcut jucărie politică dintr-un partid de 1%, format din parlamentari ce şi-au trădat partidele care i-au trimis în Parlament. În PDL şi-a impus punctul de vedere şi a renunţat, pe moment, la serviciile celor care l-au făcut preşedinte. A devenit un fel de PR manager pentru diverse companii străine…”Textul integral în Ora de Timiş.